O definiție pentru azeaciui


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

AZEACIUÍ, azeaciuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A zeciui. (din zeciui)

Intrare: azeaciui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • azeaciui
  • azeaciuire
  • azeaciuit
  • azeaciuitu‑
  • azeaciuind
  • azeaciuindu‑
singular plural
  • azeaciuiește
  • azeaciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • azeaciuiesc
(să)
  • azeaciuiesc
  • azeaciuiam
  • azeaciuii
  • azeaciuisem
a II-a (tu)
  • azeaciuiești
(să)
  • azeaciuiești
  • azeaciuiai
  • azeaciuiși
  • azeaciuiseși
a III-a (el, ea)
  • azeaciuiește
(să)
  • azeaciuiască
  • azeaciuia
  • azeaciui
  • azeaciuise
plural I (noi)
  • azeaciuim
(să)
  • azeaciuim
  • azeaciuiam
  • azeaciuirăm
  • azeaciuiserăm
  • azeaciuisem
a II-a (voi)
  • azeaciuiți
(să)
  • azeaciuiți
  • azeaciuiați
  • azeaciuirăți
  • azeaciuiserăți
  • azeaciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • azeaciuiesc
(să)
  • azeaciuiască
  • azeaciuiau
  • azeaciui
  • azeaciuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)