2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVUÁ vb. tr. (rar) a mărturisi (< fr. avouer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avuá vb., ind. prez. 1 sg. avuéz, 3 sg. și pl. avueáză

Intrare: avua
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • avua
  • avuare
  • avuat
  • avuatu‑
  • avuând
  • avuându‑
singular plural
  • avuea
  • avuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • avuez
(să)
  • avuez
  • avuam
  • avuai
  • avuasem
a II-a (tu)
  • avuezi
(să)
  • avuezi
  • avuai
  • avuași
  • avuaseși
a III-a (el, ea)
  • avuea
(să)
  • avueze
  • avua
  • avuă
  • avuase
plural I (noi)
  • avuăm
(să)
  • avuăm
  • avuam
  • avuarăm
  • avuaserăm
  • avuasem
a II-a (voi)
  • avuați
(să)
  • avuați
  • avuați
  • avuarăți
  • avuaserăți
  • avuaseți
a III-a (ei, ele)
  • avuea
(să)
  • avueze
  • avuau
  • avua
  • avuaseră
Intrare: avuat
avuat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avuat
  • avuatul
  • avuatu‑
  • avua
  • avuata
plural
  • avuați
  • avuații
  • avuate
  • avuatele
genitiv-dativ singular
  • avuat
  • avuatului
  • avuate
  • avuatei
plural
  • avuați
  • avuaților
  • avuate
  • avuatelor
vocativ singular
plural
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avuare
  • avuarea
plural
  • avuări
  • avuările
genitiv-dativ singular
  • avuări
  • avuării
plural
  • avuări
  • avuărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)