avrămeáscă sf [At: MARIAN, NU. 781 / V: mas- / Pl: ~mești / E: avrămeasă css] (Bot) 1 Avrămeasă (1). 2-3 (Îc) -(și)-crestenească Avrămeasă (2-3).

AVRĂMEÁSCĂ s. f. Avrămeasă. Foaie verde de-avrămească, La Iași la curtea domnească Stau florile să-nflorească. ȘEZ. I 239.

avrămeasă sf [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~mese / E: bg, rs авран] (Bot) 1 Veninariță. 2 (Îc) ~-(și)-cresteneasă Veninariță, cu ramurile ei sterile și cu cele florifere. 3 (Îae) Barba-boierului.

AVRĂMEÁSĂ, avrămese, s. f. (Bot; reg.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Cf. bg., rus. avran.

AVRĂMEÁSĂ s. f. (Bot.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Cf. bg., rus. avran.

AVRĂMEÁSĂ s. f. Veninariță. Frunză verde avrămeasă, Cuce, pasăre frumoasă... ȘEZ.V 45. Frunzuliță avrămeasă, Am muiere scurtă, groasă. TEODORESCU, P. P. 272.

AVRĂMEÁSĂ s. f. (Bot.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Bg. avran, rus. avran (după Avram).

AVRĂMEÁSĂ f. Plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, folosită contra tusei, malariei și a unor boli de stomac; veninăriță. /<bulg. avran + suf. ~ească

avrămeasă f. (Banat) buruiană de leac ce crește în livezi numită și milostivă (Gratiola): avrămeasa se culege în Dumineca Rusaliilor, servind ca leac pentru tuse, ca farmec pentru dragoste. [Cf. rus. AVRANŬ, centauree]. V. cârstineasă.

avrămeasă f., pl. ese (cp. cu avramă). Veninariță.

avrămeásă (reg.) (a-vră-) s. f., g.-d. art. avrămései; pl. avrămése

avrămeásă s. f. (sil. -vră-), g.-d. art. avrămései; pl. avrămése

AVRĂMEÁSCĂ s. (BOT.) 1. (Gratiola officinalis) avrămeasă, veninariță, (reg.) cârstineasă, milostivă, potroacă, mila-Domnului. 2. v. barba-boierului.

AVRĂMEASCĂ s. (BOT.) 1. (Gratiola officinalis) avrămeasă, veninariță, (reg.) cîrstineasă, milostivă, potroacă, mila-Domnului. 2. (Ajuga laxmanni) avrămeasă, barba-boierului, (reg.) cîrstănească, cristeneasă.

AVRĂMEÁSĂ s. (BOT.) 1. v. barba-boierului. 2. v. avrămească.

AVRĂMEASĂ s. (BOT.) 1. (Ajuga laxmanni) avrămească, barba-boierului, (reg.) cîrstănească, cristeneasă. 2. (Gratiola officinalis) avrămească, veninariță, (reg.) cîrstineasă, milostivă, potroacă, mila-Domnului.

avrămeásă (avrămése), s. f. – Veninariță (Gratiola officinalis). Bg., rus. avran, cu suf. -easă (DAR; Pascu, Suf., 26). După Tagliavini, Arch. Rom., XII, 167, de la numele propriu Avram.

AVRĂMEÁSCĂ s. f. Plantă erbacee veninoasă din familia scrofulariaceelor, cu flori albe sau roz (Gratiola officinalis); veninariță.