avortat², ~ă [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: avorta] 1 a (D. un făt) Pierdut înainte de termenul nașterii normale. 2 a (Fig; d. iluzii) Distrus². 3 a (Fig; d. un scop) Nerealizat². 4 a (Fig; d. opere de artă) Ratat². 5-8 sm (Ccr) Avorton (1-4).

avortat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: avorta] 1-5 Avortare (1-5).

aborta vi vz avorta

abortat², ~ă a vz avortat²

abortat¹ sn vz avortat¹

avorta vi [At: CARAGIALE, N. S. 21/8 / Pzi: ~tez / E: fr avorter] 1-2 A suferi sau a-și provoca un avort (1). 3 (Fig) A-și distruge iluziile și concepțiile pozitive. 4 (Fig) A nu-și atinge scopul.

*AVORTA (-tez) vb. intr. 1 A lepăda un copil, a naște înainte de vreme ¶ 2 fig. A nu izbuti: toate planurile lui au avortat [fr.].

AVORTA, avortez, vb. I. Intranz. A pierde un fetus prin avort; (popular) a lepăda. O persoană așa de bine constituită nu avortează dintr-un lucru de nimic. VLAHUȚĂ, O. A. III 185.

AVORTA, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Fr. avorter.

AVORTA vb. I. intr. A pierde fătul prin avort. ♦ (Fig.) A eșua, a suferi un eșec. [< fr. avorter, cf. lat. aboriri].

AVORTA vb. intr. 1. a pierde fătul prin avort. 2. (despre plante) a nu ajunge la dezvoltare completă, pierzând florile și nelegând fructe. 3. (fig.) a eșua. (< fr. avorter, lat. abortare)

A AVORTA ~ez intranz. A pierde fătul prin avort. /<fr. avorter

avortà v. 1. a naște înainte de timp, a lepăda un copil; 2. fig. a nu-i reuși: proiectul va avorta.

*avortéz v. intr. și tr. (fr. avorter). Lepăd, perd, nasc prea devreme, cînd pruncu nu poate trăi. Fig. Triv. Nu reușesc. V. făt.

avorta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. avortez, 3 avortează; conj. prez. 1 sg. să avortez, 3 să avorteze

avorta (a ~) vb., ind. prez. 3 avortează

avorta vb., ind. prez. 1 sg. avortez, 3 sg. și pl. avortează

AVORTA vb. (MED.) (pop.) a lepăda, a pierde, a stârpi, (prin Ban.) a copili.

AVORTA vb. (MED.) (pop.) a lepăda, a pierde, a stîrpi, (prin Ban.) a copili.