2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVERTIZÁT, -Ă, avertizați, -te, adj. Care a primit un avertisment; somat. – V. avertiza.

AVERTIZÁT, -Ă, avertizați, -te, adj. Care a primit un avertisment; somat. – V. avertiza.

avertizát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: avertiza] (Rar) 1-3 Avertizare (1-3).

avertizat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: avertiza] 1 Care a fost atenționat asupra pericolelor la care se expune dacă întreprinde o anumită acțiune Si: avizat2 (2). 2 Care a fost prevenit asupra sancțiunilor pe care le va suferi dacă va comite o anumită greșeală. 3 Căruia i s-au reamintit urmările rele ale actelor pe care cineva dorește să le îndeplinească.

AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir.

avertiza vt [At: DA / Pzi: ~zéz / E: fr avertir] 1 A atrage atenția cuiva asupra pericolelor la care se expune dacă întreprinde o anumită acțiune Si: aviza (2). 2 A preveni pe cineva asupra sancțiunilor pe care le va suferi dacă va comite o anumită greșeală. 3 A reaminti cuiva urmările rele ale actelor pe care dorește să le îndeplinească.

AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (că va suferi consecințele acțiunii pe care intenționează să o săvârșească). – După fr. avertir.

AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (că va suferi consecințele acțiunii pe care intenționează să o săvârșească). – După fr. avertir.

AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția că va suferi consecințele acțiunii pe care intenționează să o săvîrșească; a înștiința de mai înainte, a face cunoscut în prealabil, a preveni.

AVERTIZÁ vb. I. tr. A atrage cuiva atenția, a înștiința în prealabil, a preveni. [< fr. avertir].

AVERTIZÁ vb. tr. a atrage cuiva atenția, a înștiința în prealabil, a preveni. (după fr. avertir)

A AVERTIZÁ ~éz tranz. (persoane) A înștiința în prealabil printr-un avertisment; a preveni; a atenționa; a preîntâmpina. ~ incendiu. /<fr. avertir

avertizà v. a înștiința, a preveni.

*avertizéz și (maĭ bine) -séz v. tr. (fr. avertir, avertissant). Înștiințez, atrag atențiunea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză

avertizá vb., ind. prez. 1 sg. avertizéz, 3 sg. și pl. avertizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVERTIZÁ vb. v. preveni.

AVERTIZA vb. a informa, a înștiința, a preveni, (prin Transilv. și Ban.) a priti, (înv.) a prevesti. (Te ~ că mîine vine controlul.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

avertizá (avertizéz, avertizát), vb. – A preveni, a atrage atenția. Fr. avertir.Der. avertisment, s. n. (înștiințare, prevenire), din fr. avertissement.

Intrare: avertizat
avertizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avertizat
  • avertizatul
  • avertizatu‑
  • avertiza
  • avertizata
plural
  • avertizați
  • avertizații
  • avertizate
  • avertizatele
genitiv-dativ singular
  • avertizat
  • avertizatului
  • avertizate
  • avertizatei
plural
  • avertizați
  • avertizaților
  • avertizate
  • avertizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: avertiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • avertiza
  • avertizare
  • avertizat
  • avertizatu‑
  • avertizând
  • avertizându‑
singular plural
  • avertizea
  • avertizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • avertizez
(să)
  • avertizez
  • avertizam
  • avertizai
  • avertizasem
a II-a (tu)
  • avertizezi
(să)
  • avertizezi
  • avertizai
  • avertizași
  • avertizaseși
a III-a (el, ea)
  • avertizea
(să)
  • avertizeze
  • avertiza
  • avertiză
  • avertizase
plural I (noi)
  • avertizăm
(să)
  • avertizăm
  • avertizam
  • avertizarăm
  • avertizaserăm
  • avertizasem
a II-a (voi)
  • avertizați
(să)
  • avertizați
  • avertizați
  • avertizarăți
  • avertizaserăți
  • avertizaseți
a III-a (ei, ele)
  • avertizea
(să)
  • avertizeze
  • avertizau
  • avertiza
  • avertizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

avertizat

  • 1. Care a primit un avertisment.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: somat (adj.)

etimologie:

  • vezi avertiza
    surse: DEX '98 DEX '09

avertiza

etimologie: