2 intrări

O definiție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avalá vb., ind. prez. 1 sg. avaléz, 3 sg. și pl. avaleáză

Intrare: avalare
avalare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avalare
  • avalarea
plural
  • avalări
  • avalările
genitiv-dativ singular
  • avalări
  • avalării
plural
  • avalări
  • avalărilor
vocativ singular
plural
Intrare: avala
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • avala
  • avalare
  • avalat
  • avalatu‑
  • avalând
  • avalându‑
singular plural
  • avalea
  • avalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • avalez
(să)
  • avalez
  • avalam
  • avalai
  • avalasem
a II-a (tu)
  • avalezi
(să)
  • avalezi
  • avalai
  • avalași
  • avalaseși
a III-a (el, ea)
  • avalea
(să)
  • avaleze
  • avala
  • avală
  • avalase
plural I (noi)
  • avalăm
(să)
  • avalăm
  • avalam
  • avalarăm
  • avalaserăm
  • avalasem
a II-a (voi)
  • avalați
(să)
  • avalați
  • avalați
  • avalarăți
  • avalaserăți
  • avalaseți
a III-a (ei, ele)
  • avalea
(să)
  • avaleze
  • avalau
  • avala
  • avalaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)