avântura vr vz aventura

aventura vr [At: N. XENOPOL, ap. TDRG / V: avân~ / Pzi: ~rez / E: fr s’aventurer] 1 A lua o decizie îndrăzneață. 2 A întreprinde o acțiune riscantă. 3 A se arunca orbește într-o aventură (1), fără a se gândi la consecințe. 4 A acționa la voia întâmplării. 5 A se expune unor pericole.

AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer.

AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă. – Din fr. aventurer.

AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A lua o hotărîre îndrăzneață, a întreprinde ceva fără a ține seamă de riscuri.

AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune îndrăzneață (fără a ține seamă de riscuri). – După fr. aventurer.

AVENTURÁ vb. I. refl. A se expune unor riscuri mari (într-o acțiune, într-o situație etc.), a se hazarda; a risca. [< fr. aventurer, it. avventurare].

AVENTURÁ vb. refl. a se expune unor riscuri mari, a se hazarda, a risca. (< fr. sáventurer)

A SE AVENTURÁ mă ~éz intranz. A întreprinde o aventură; a iniția o acțiune nechibzuită și riscantă. /<fr. aventurer, it. avventurare

aventurà v. a se expune primejdiei, a-și risca viața.

*aventuréz v. tr. (fr. aventurer). Risc, expun: a aventura o sumă. V. refl. Mă expun pericululuĭ: nu te aventura cu barca pe furtuna asta.

!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză

aventurá vb., ind. prez. 1 sg. aventuréz, 3 sg. și pl. aventureáză

AVENTURÁ vb. a se hazarda. (Nu te ~ în larg.)

AVENTURA vb. a se hazarda. (Nu te ~ în larg.)