2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avântura vr vz aventura

aventura vr [At: N. XENOPOL, ap. TDRG / V: avân~ / Pzi: ~rez / E: fr s’aventurer] 1 A lua o decizie îndrăzneață. 2 A întreprinde o acțiune riscantă. 3 A se arunca orbește într-o aventură (1), fără a se gândi la consecințe. 4 A acționa la voia întâmplării. 5 A se expune unor pericole.

AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer.

AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă. – Din fr. aventurer.

AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A lua o hotărîre îndrăzneață, a întreprinde ceva fără a ține seamă de riscuri.

AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune îndrăzneață (fără a ține seamă de riscuri). – După fr. aventurer.

AVENTURÁ vb. I. refl. A se expune unor riscuri mari (într-o acțiune, într-o situație etc.), a se hazarda; a risca. [< fr. aventurer, it. avventurare].

AVENTURÁ vb. refl. a se expune unor riscuri mari, a se hazarda, a risca. (< fr. sáventurer)

A SE AVENTURÁ mă ~éz intranz. A întreprinde o aventură; a iniția o acțiune nechibzuită și riscantă. /<fr. aventurer, it. avventurare

aventurà v. a se expune primejdiei, a-și risca viața.

*aventuréz v. tr. (fr. aventurer). Risc, expun: a aventura o sumă. V. refl. Mă expun pericululuĭ: nu te aventura cu barca pe furtuna asta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză

aventurá vb., ind. prez. 1 sg. aventuréz, 3 sg. și pl. aventureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVENTURÁ vb. a se hazarda. (Nu te ~ în larg.)

AVENTURA vb. a se hazarda. (Nu te ~ în larg.)

Intrare: avânturare
avânturare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avânturare
  • avânturarea
plural
  • avânturări
  • avânturările
genitiv-dativ singular
  • avânturări
  • avânturării
plural
  • avânturări
  • avânturărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aventura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aventura
  • aventurare
  • aventurat
  • aventuratu‑
  • aventurând
  • aventurându‑
singular plural
  • aventurea
  • aventurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aventurez
(să)
  • aventurez
  • aventuram
  • aventurai
  • aventurasem
a II-a (tu)
  • aventurezi
(să)
  • aventurezi
  • aventurai
  • aventurași
  • aventuraseși
a III-a (el, ea)
  • aventurea
(să)
  • aventureze
  • aventura
  • aventură
  • aventurase
plural I (noi)
  • aventurăm
(să)
  • aventurăm
  • aventuram
  • aventurarăm
  • aventuraserăm
  • aventurasem
a II-a (voi)
  • aventurați
(să)
  • aventurați
  • aventurați
  • aventurarăți
  • aventuraserăți
  • aventuraseți
a III-a (ei, ele)
  • aventurea
(să)
  • aventureze
  • aventurau
  • aventura
  • aventuraseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • avântura
  • avânturare
  • avânturat
  • avânturatu‑
  • avânturând
  • avânturându‑
singular plural
  • avânturea
  • avânturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • avânturez
(să)
  • avânturez
  • avânturam
  • avânturai
  • avânturasem
a II-a (tu)
  • avânturezi
(să)
  • avânturezi
  • avânturai
  • avânturași
  • avânturaseși
a III-a (el, ea)
  • avânturea
(să)
  • avântureze
  • avântura
  • avântură
  • avânturase
plural I (noi)
  • avânturăm
(să)
  • avânturăm
  • avânturam
  • avânturarăm
  • avânturaserăm
  • avânturasem
a II-a (voi)
  • avânturați
(să)
  • avânturați
  • avânturați
  • avânturarăți
  • avânturaserăți
  • avânturaseți
a III-a (ei, ele)
  • avânturea
(să)
  • avântureze
  • avânturau
  • avântura
  • avânturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aventura avântura

  • 1. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului; a se hazarda.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: hazarda risca

etimologie: