4 definiții pentru auxospor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

auxospór sm [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~i / E: fr auxospore] (Blg) Zigot al diatomeelor, format din conjugarea a doi indivizi care nu se mai pot divide.

AUXOSPÓR s.m. (Biol.) Zigot al diatomeelor, format din conjugarea a doi indivizi care nu se mai pot divide. [< fr. auxospore, cf. gr. auxein – a crește, sporos – germen].

AUXOSPÓR s. m. (bot.) spor de creștere, la diatomee. (< fr. auxospore)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AUXO- „creștere, dezvoltare, stimulare”. ◊ gr. auxo, auxein „a spori, a crește” > fr. auxo-, germ. id., engl. id. > rom. auxo-.~autotrof (v. auto-, v. -trof), adj., (despre un organism) care își sintetizează singur vitaminele necesare; ~blast (v. -blast), s. n., lăstar de creștere, servind la înmulțirea vegetativă; ~cit (v. -cit) s. n., androcit*; ~crom (v. -crom), s. m., hormon vegetal care are rolul de a stimula sinteza pigmenților; ~logie (v. -logie1), s. f., știință al cărei obiect îl constituie creșterea organismelor; sin. auxanologie; ~merie (v. -merie), s. f., extindere a unei excitații la un mare număr de elemente celulare; ~metrie (v. -metrie1), s. f., studiul metodelor de măsurare a creșterii arborilor; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat folosit în auxometrie; ~nomie (v. -nomie), s. f., disciplină care studiază legile creșterii și dezvoltării arborilor; ~patie (v. -patie), s. f., tulburare patologică a creșterii; ~spor (v. -spor), s. m., spor de creștere întîlnit la algele diatomee; ~terapie (v. -terapie), s. f., procedeu terapeutic de substituție; ~tonic (v. -tonic), adj., (despre mișcări) cauzat de creșterea tensiunii de turgescență; ~tonie (v. -tonie), s. f., creștere a tensiunii turgescenței vegetale; ~trof (v. -trof), adj., (despre un microorganism) ale cărui necesități nutritive, diferă de acelea ale tulpinii din care provine; sin.. auxotrofic; ~trofic (v. -trofic), adj., auxotrof*.

Intrare: auxospor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auxospor
  • auxosporul
  • auxosporu‑
plural
  • auxospori
  • auxosporii
genitiv-dativ singular
  • auxospor
  • auxosporului
plural
  • auxospori
  • auxosporilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)