2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOVACCINÁT, -Ă, autovaccinați, -te, adj. 1. Care a fost vaccinat cu autovaccin. 2. Care s-a vaccinat singur. [Pr.: a-u-] – V. autovaccina.

autovaccinat1 sn [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: autovaccina] 1-4 Autovaccinare (1-4).

autovaccinat2, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: autovaccina] 1-2 Care este supus unui autovaccin (1-2). 3 Care s-a vaccinat spontan, fără intervenție exterioară. 4 Care s-a vaccinat pe sine însuși.

AUTOVACCINÁT, -Ă, autovaccinați, -te, adj. 1. Care a fost vaccinat cu autovaccin. 2. Care s-a vaccinat spontan. [Pr.: a-u-] – V. autovaccina.

AUTOVACCINÁ, autovaccinez, vb. I. 1. Tranz. A supune autovaccinării. 2. Refl. A se vaccina singur. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovacciner. corectată

autovacciná [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~nez / E: fr autovacciner] 1-2 vt A face cuiva un autovaccin (1-2). 3-4 vr A se supune unui autovaccin (1-2). 5 vr A se vaccina spontan, fără intervenție exterioară. 6 vr A se vaccina pe sine însuși.

AUTOVACCINÁ, autovaccinez, vb. I. 1. Tranz. A supune autovaccinării. 2. Refl. A se vaccina spontan, fără intervenție externă. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovacciner.

AUTOVACCINÁ vb. I. tr. A face un autovaccin. [Pron. a-u-, p. i. -nez. / < fr. autovacciner].

AUTOVACCINÁ vb. I. tr. a face un autovaccin. II. refl. a se vaccina personal, fără intervenție externă. (< fr. autovacciner)

A AUTOVACCINÁ ~éz tranz. (persoane) A imuniza printr-un autovaccin. /<fr. autovacciner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!autovacciná (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autovaccineáză

autovacciná vb. (sil. a-u-), ind. prez. 3 sg. și pl. autovaccineáză

Intrare: autovaccinat
autovaccinat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autovaccinat
  • autovaccinatul
  • autovaccinatu‑
  • autovaccina
  • autovaccinata
plural
  • autovaccinați
  • autovaccinații
  • autovaccinate
  • autovaccinatele
genitiv-dativ singular
  • autovaccinat
  • autovaccinatului
  • autovaccinate
  • autovaccinatei
plural
  • autovaccinați
  • autovaccinaților
  • autovaccinate
  • autovaccinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: autovaccina
  • silabație: a-u-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autovaccina
  • autovaccinare
  • autovaccinat
  • autovaccinatu‑
  • autovaccinând
  • autovaccinându‑
singular plural
  • autovaccinea
  • autovaccinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autovaccinez
(să)
  • autovaccinez
  • autovaccinam
  • autovaccinai
  • autovaccinasem
a II-a (tu)
  • autovaccinezi
(să)
  • autovaccinezi
  • autovaccinai
  • autovaccinași
  • autovaccinaseși
a III-a (el, ea)
  • autovaccinea
(să)
  • autovaccineze
  • autovaccina
  • autovaccină
  • autovaccinase
plural I (noi)
  • autovaccinăm
(să)
  • autovaccinăm
  • autovaccinam
  • autovaccinarăm
  • autovaccinaserăm
  • autovaccinasem
a II-a (voi)
  • autovaccinați
(să)
  • autovaccinați
  • autovaccinați
  • autovaccinarăți
  • autovaccinaserăți
  • autovaccinaseți
a III-a (ei, ele)
  • autovaccinea
(să)
  • autovaccineze
  • autovaccinau
  • autovaccina
  • autovaccinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autovaccinat

  • 1. Care a fost vaccinat cu autovaccin.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. Care s-a vaccinat singur.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi autovaccina
    surse: DEX '98 DEX '09

autovaccina

  • 1. tranzitiv A supune autovaccinării.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere A face un autovaccin.
      surse: DN
  • 2. reflexiv A se vaccina singur.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: