AUTOVACCINÁT, -Ă, autovaccinați, -te, adj. 1. Care a fost vaccinat cu autovaccin. 2. Care s-a vaccinat singur. [Pr.: a-u-] – V. autovaccina.

autovaccinat¹ sn [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: autovaccina] 1-4 Autovaccinare (1-4).

autovaccinat², ~ă a [At: DEX² / P: a-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: autovaccina] 1-2 Care este supus unui autovaccin (1-2). 3 Care s-a vaccinat spontan, fără intervenție exterioară. 4 Care s-a vaccinat pe sine însuși.

AUTOVACCINÁT, -Ă, autovaccinați, -te, adj. 1. Care a fost vaccinat cu autovaccin. 2. Care s-a vaccinat spontan. [Pr.: a-u-] – V. autovaccina.

AUTOVACCINÁ, autovaccinez, vb. I. 1. Tranz. A supune autovaccinării. 2. Refl. A se vaccina singur. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovacciner. corectată

autovacciná [At: DN³ / P: a-u~ / Pzi: ~nez / E: fr autovacciner] 1-2 vt A face cuiva un autovaccin (1-2). 3-4 vr A se supune unui autovaccin (1-2). 5 vr A se vaccina spontan, fără intervenție exterioară. 6 vr A se vaccina pe sine însuși.

AUTOVACCINÁ, autovaccinez, vb. I. 1. Tranz. A supune autovaccinării. 2. Refl. A se vaccina spontan, fără intervenție externă. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovacciner.

AUTOVACCINÁ vb. I. tr. A face un autovaccin. [Pron. a-u-, p. i. -nez. / < fr. autovacciner].

AUTOVACCINÁ vb. I. tr. a face un autovaccin. II. refl. a se vaccina personal, fără intervenție externă. (< fr. autovacciner)

A AUTOVACCINÁ ~éz tranz. (persoane) A imuniza printr-un autovaccin. /<fr. autovacciner

!autovacciná (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autovaccineáză

autovacciná vb. (sil. a-u-), ind. prez. 3 sg. și pl. autovaccineáză