10 definiții pentru autotracțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autotracțiune sf [At: DA ms / P: a-u-to-trac-ți-u~ / Pl: ~ni / E: auto2- + tracțiune] Tracțiune făcută cu mijloace automobile (2).

AUTOTRACȚIÚNE s. f. Tracțiune realizată cu motor propriu cu ardere internă. [Pr.: a-u-to-trac-ți-u-] – Auto2- + tracțiune.

AUTOTRACȚIÚNE s. f. Tracțiune care se face cu mijloace auto2 proprii. [Pr.: a-u-to-trac-ți-u-] – Auto2 + tracțiune.

AUTOTRACȚIÚNE s. f. Tracțiune care se face cu mijloace auto.

AUTOTRACȚIÚNE s. f. Tracțiune care se face cu mijloace auto. – Din auto2 + tracțiune.

AUTOTRACȚIÚNE s.f. Tracțiune făcută cu mijloace automobile. [Cf. fr. autotraction].

AUTOTRACȚIÚNE s. f. tracțiune cu mijloace automobile. (< fr. autotraction)

AUTOTRACȚIÚNE f. Tracțiune care se face cu mijloace auto. /<fr. autotraction


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autotracțiúne (a-u-to-trac-ți-u-) s. f., g.-d. art. autotracțiúnii

autotracțiúne s. f. (sil. a-u-to-trac-ți-u-), g.-d. art. autotracțiúnii

Intrare: autotracțiune
  • silabație: a-u-to-trac-ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autotracțiune
  • autotracțiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • autotracțiuni
  • autotracțiunii
plural
vocativ singular
plural

autotracțiune

  • 1. Tracțiune realizată cu motor propriu cu ardere internă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

  • Auto- + tracțiune
    surse: DEX '09