5 definiții pentru autostivuitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOSTIVUITÓR, autostivuitoare, s. n. Mașină de stivuit. [Pr.: a-u-to-sti-vu-i-] – Auto2- + stivuitor.
autostivuitor sn [At: DEX2 / P: a-u-to-sti-vu-i~ / Pl: ~oare / E: auto2- + stivuitor] Mașină de stivuit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOSTIVUITÓR, autostivuitoare, s. n. Mașină de stivuit. [Pr.: a-u-to-sti-vu-i-] – Auto2 + stivuitor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
autostivuitór s. n. Mașină cu ajutorul căreia se fac stive. ◊ „Munca grea a docherilor e tot mai mult despovărată astăzi [...] prin folosirea macaralelor, benzilor transportoare, a autostivuitoarelor.” Sc. 17 I 63 p. 1 (din auto2- + stivuitoare)[1]
- În original, probabil incorect: autostivuitoáre s.f. Din citat nu rezultă decât forma de plural, dar prin analogie cu definițiile din alte surse pentru autostivuitor și electrostivuitor, considerăm că substantivul este neutru. — cata
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
autostivuitór s. n. (sil. a-u-) → stivuitor
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: autostivuitor
autostivuitor substantiv neutru
- silabație: a-u-
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)