opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOREGLARE, autoreglări, s. f. Acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. [Pr.: a-u-] – V. autoregla.

AUTOREGLARE, autoreglări, s. f. Acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. [Pr.: a-u-] – V. autoregla.

autoreglare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~lări / E: autoregla] 1 Reglare automată Si: autoreglaj, (rar) autoreglat1. 2 (Spc) Proprietate a unui sistem biologic sau cibernetic de a recepționa informația, de a o transmite elementelor sistemului și de a selecționa răspunsul cel mai adecvat.

AUTOREGLARE, autoreglări, s. f. Reglare automată.

AUTOREGLARE, autoreglări, s. f. Reglare automată. – Din auto2- + reglare.

AUTOREGLARE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) autoregla; autoreglaj; reglare automată. ♦ Proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepționa informația, de a o transmite elementelor sistemului și de a selecționa răspunsul cel mai adecvat. [< auto1- + reglare].

AUTOREGLARE s. f. acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. ◊ proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepționa informația, de a o transmite elementelor sistemului și de a selecționa răspunsul cel mai adecvat. (< autoregla)

AUTOREGLA, autoreglez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) regla în mod automat. [Pr.: a-u-] – Auto2- + regla.

autoregla vtr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~lez / E: auto1- + regla] 1-2 A (se) regla automat.

AUTOREGLA, autoreglez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) regla în mod automat. [Pr.: a-u-] – Auto2 + regla.

AUTOREGLA vb. I. tr., refl. A (se) regla automat. [Cf. fr. autorégler].

AUTOREGLA vb. tr., refl. a (se) regla automat. (< fr. autorégler)

A AUTOREGLA ~ez tranz. A face să se autoregleze. /<fr. autorégler

A SE AUTOREGLA se ~ează intranz. A se regla în mod automat. /<fr. autorégler

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autoreglare (desp. a-u-, -re-gla-) s. f., g.-d. art. autoreglării; pl. autoreglări

autoreglare (a-u-, -re-gla-) s. f., g.-d. art. autoreglării; pl. autoreglări

autoreglare s. f. (sil. a-u-) → reglare

autoregla (a se ~) (desp. a-u-, -re-gla) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autoreglez, 3 se autoreglează; conj. prez. 1 sg. să mă autoreglez, 3 să se autoregleze; imper. 2 sg. afirm. autoreglează-te; ger. autoreglându-mă

!autoregla (a se ~) (a-u-, -re-gla) vb. refl., ind. prez. 3 se autoreglează

autoregla vb. (sil. a-u-, -gla), ind. prez. 1 sg. autoreglez, 3 sg. și pl. autoreglează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AUTOREGLARE s. autoreglaj. (~ unui mecanism.)

AUTOREGLARE s. autoreglaj. (~ unui mecanism.)

Intrare: autoreglare
autoreglare substantiv feminin
  • silabație: a-u-to-re-gla-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoreglare
  • autoreglarea
plural
  • autoreglări
  • autoreglările
genitiv-dativ singular
  • autoreglări
  • autoreglării
plural
  • autoreglări
  • autoreglărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: autoregla
  • silabație: a-u-to-re-gla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoregla
  • autoreglare
  • autoreglat
  • autoreglatu‑
  • autoreglând
  • autoreglându‑
 singular plural
  • autoreglează
  • autoreglați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoreglez
 (să)
  • autoreglez
  • autoreglam
  • autoreglai
  • autoreglasem
a II-a (tu)
  • autoreglezi
 (să)
  • autoreglezi
  • autoreglai
  • autoreglași
  • autoreglaseși
a III-a (el, ea)
  • autoreglează
 (să)
  • autoregleze
  • autoregla
  • autoreglă
  • autoreglase
plural I (noi)
  • autoreglăm
 (să)
  • autoreglăm
  • autoreglam
  • autoreglarăm
  • autoreglaserăm
  • autoreglasem
a II-a (voi)
  • autoreglați
 (să)
  • autoreglați
  • autoreglați
  • autoreglarăți
  • autoreglaserăți
  • autoreglaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoreglează
 (să)
  • autoregleze
  • autoreglau
  • autoreglară
  • autoreglaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autoreglare, autoreglărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) autoregla. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: autoreglaj
    • 1.1. Proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepționa informația, de a o transmite elementelor sistemului și de a selecționa răspunsul cel mai adecvat. DN
etimologie:
  • vezi autoregla DEX '09 DEX '98 MDN '00

autoregla, autoreglezverb

  • 1. A (se) regla în mod automat. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Auto- + regla DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.