2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoprotejat2, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: autoproteja] Care se protejează pe sine însuși (prin mijloace proprii).

autoproteját1 sn [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: autoproteja] (Rar) Autoprotejare.

AUTOPROTEJÁT, -Ă, autoprotejați, -te, adj. Care s-a protejat prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-] – V. autoproteja.

AUTOPROTEJÁT, -Ă, autoprotejați, -te, adj. Care s-a protejat prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-] – V. autoproteja.

autoproteját, -ă adj. Care nu are nevoie de mijloace suplimentare de protecție ◊ „Oferim un aparat de concepție românească – E 59 «Dacia» – având diagonala ecranului de 59 cm și [...] tubul kinescopic autoprotejat (sticla nu acoperă toată fața aparatului, ci doar tubul).” Sc. 7 VII 65 p. 1 (din fr. autoprotégé; cf. [tube électronique] autoprotégé; DMN)

autoproteja vr [At: DEX2 / P: a-u~ / Pzi: ~jez / E: auto1- + proteja] A se proteja pe sine însuși (prin mijloace proprii).

AUTOPROTEJÁ, autoprotejez, vb. I. Refl. A se proteja prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-] – Auto1- + proteja.

AUTOPROTEJÁ, autoprotejez, vb. I. Refl. A se proteja prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-] – Auto1- + proteja.

AUTOPROTEJÁ vb. refl. a se proteja prin mijloace proprii. (< auto1- + proteja)

autoprotejá vb. refl. I A se proteja prin mijloace proprii ◊ „Cercetările științifice [...] au dus la identificarea mecanismelor naturale prin care diverse viețuitoare se autoprotejează împotriva frigului.” Sc. 2 III 77 p. 6 (din auto1- + proteja; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoprotejá vb. (sil. a-u-) → proteja

Intrare: autoprotejat
autoprotejat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoprotejat
  • autoprotejatul
  • autoprotejatu‑
  • autoproteja
  • autoprotejata
plural
  • autoprotejați
  • autoprotejații
  • autoprotejate
  • autoprotejatele
genitiv-dativ singular
  • autoprotejat
  • autoprotejatului
  • autoprotejate
  • autoprotejatei
plural
  • autoprotejați
  • autoprotejaților
  • autoprotejate
  • autoprotejatelor
vocativ singular
plural
Intrare: autoproteja
  • silabație: a-u-
verb (V203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoproteja
  • autoprotejare
  • autoprotejat
  • autoprotejatu‑
  • autoprotejând
  • autoprotejându‑
singular plural
  • autoprotejea
  • autoprotejați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoprotejez
(să)
  • autoprotejez
  • autoprotejam
  • autoprotejai
  • autoprotejasem
a II-a (tu)
  • autoprotejezi
(să)
  • autoprotejezi
  • autoprotejai
  • autoprotejași
  • autoprotejaseși
a III-a (el, ea)
  • autoprotejea
(să)
  • autoprotejeze
  • autoproteja
  • autoprotejă
  • autoprotejase
plural I (noi)
  • autoprotejăm
(să)
  • autoprotejăm
  • autoprotejam
  • autoprotejarăm
  • autoprotejaserăm
  • autoprotejasem
a II-a (voi)
  • autoprotejați
(să)
  • autoprotejați
  • autoprotejați
  • autoprotejarăți
  • autoprotejaserăți
  • autoprotejaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoprotejea
(să)
  • autoprotejeze
  • autoprotejau
  • autoproteja
  • autoprotejaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoprotejat

  • 1. Care s-a protejat prin mijloace proprii.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi autoproteja
    surse: DEX '98 DEX '09

autoproteja

  • 1. A se proteja prin mijloace proprii.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Auto- + proteja
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00