2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOPROTECTÓR, -OÁRE adj. care se protejează pe sine. (< auto1- + protector)
autoprotectór, -toáre adj. Care se autoprotejează ◊ „Noul tip de televizor folosește un tub cinescop autoprotector, deci ecranul nu mai are geam protector.” I.B. 12 IX 66 p. 1 (din auto1- + protector)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
autoprotectór adj. (sil. a-u-) → protector
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: autoprotector (adj.)
autoprotector adjectiv
- silabație: a-u-
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
Intrare: autoprotector (s.m.)
autoprotector substantiv masculin
- silabație: a-u-
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)