2 definiții pentru autopropulsa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOPROPULSÁ, pers. 3 autopropulsează, vb. I. Refl. A se mișca prin propria forță. [Pr.: au-] – Auto1- + propulsa.[1]

  1. Mai probabil: [Pr.: a-u-] (ca majoritatea covârșitoare a cuvintelor formate cu auto-). — cata

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autopropulsá (a se autopropulsa) vb. refl., ind. prez. 3 se autopropulseáză

Intrare: autopropulsa
  • silabație: a-u-to-pro-pul-sa
  • pronunție: a-u-to-
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autopropulsa
  • autopropulsare
  • autopropulsat
  • autopropulsatu‑
  • autopropulsând
  • autopropulsându‑
singular plural
  • autopropulsea
  • autopropulsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autopropulsez
(să)
  • autopropulsez
  • autopropulsam
  • autopropulsai
  • autopropulsasem
a II-a (tu)
  • autopropulsezi
(să)
  • autopropulsezi
  • autopropulsai
  • autopropulsași
  • autopropulsaseși
a III-a (el, ea)
  • autopropulsea
(să)
  • autopropulseze
  • autopropulsa
  • autopropulsă
  • autopropulsase
plural I (noi)
  • autopropulsăm
(să)
  • autopropulsăm
  • autopropulsam
  • autopropulsarăm
  • autopropulsaserăm
  • autopropulsasem
a II-a (voi)
  • autopropulsați
(să)
  • autopropulsați
  • autopropulsați
  • autopropulsarăți
  • autopropulsaserăți
  • autopropulsaseți
a III-a (ei, ele)
  • autopropulsea
(să)
  • autopropulseze
  • autopropulsau
  • autopropulsa
  • autopropulsaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autopropulsa

  • 1. A se mișca prin propria forță.
    surse: DEX '09

etimologie: