2 intrări

O definiție

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autoportretiza vb. (sil. a-u-) → portretiza

Intrare: autoportretizare
autoportretizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoportretizare
  • autoportretizarea
plural
  • autoportretizări
  • autoportretizările
genitiv-dativ singular
  • autoportretizări
  • autoportretizării
plural
  • autoportretizări
  • autoportretizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoportretiza
autoportretiza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: a-u- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoportretiza
  • autoportretizare
  • autoportretizat
  • autoportretizatu‑
  • autoportretizând
  • autoportretizându‑
singular plural
  • autoportretizea
  • autoportretizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoportretizez
(să)
  • autoportretizez
  • autoportretizam
  • autoportretizai
  • autoportretizasem
a II-a (tu)
  • autoportretizezi
(să)
  • autoportretizezi
  • autoportretizai
  • autoportretizași
  • autoportretizaseși
a III-a (el, ea)
  • autoportretizea
(să)
  • autoportretizeze
  • autoportretiza
  • autoportretiză
  • autoportretizase
plural I (noi)
  • autoportretizăm
(să)
  • autoportretizăm
  • autoportretizam
  • autoportretizarăm
  • autoportretizaserăm
  • autoportretizasem
a II-a (voi)
  • autoportretizați
(să)
  • autoportretizați
  • autoportretizați
  • autoportretizarăți
  • autoportretizaserăți
  • autoportretizaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoportretizea
(să)
  • autoportretizeze
  • autoportretizau
  • autoportretiza
  • autoportretizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)