autooscilație sf [At: DN³ / P: a-u-to-os~ / Pl: ~ii / E: fr autooscilation] Oscilație a unui sistem fizic, obținută prin acțiunea unei forțe exterioare aperiodice.

AUTOOSCILÁȚIE s.f. Oscilație a unui sistem fizic obținută prin acțiunea unei forțe exterioare aperiodice. [Cf. fr. autooscillation].

AUTOOSCILÁȚIE s. f. oscilație electrică, nedorită, care se produce în aparatele electronice din cauza unui cuplaj parazit între circuite. (< fr. autooscillation)

autoosciláție (a-u-, -ți-e) s. f., art. autoosciláția (-ți-a), g.-d. art. autoosciláției; pl. autoosciláții, art. autoosciláțiile (-ți-i-)

autoosciláție s. f. (sil. a-u-) → oscilație