5 definiții pentru autooscilație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
autooscilație sf [At: DN3 / P: a-u-to-os~ / Pl: ~ii / E: fr autooscilation] Oscilație a unui sistem fizic, obținută prin acțiunea unei forțe exterioare aperiodice.
AUTOOSCILÁȚIE s.f. Oscilație a unui sistem fizic obținută prin acțiunea unei forțe exterioare aperiodice. [Cf. fr. autooscillation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOOSCILÁȚIE s. f. oscilație electrică, nedorită, care se produce în aparatele electronice din cauza unui cuplaj parazit între circuite. (< fr. autooscillation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
autoosciláție (a-u-, -ți-e) s. f., art. autoosciláția (-ți-a), g.-d. art. autoosciláției; pl. autoosciláții, art. autoosciláțiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autoosciláție s. f. (sil. a-u-) → oscilație
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-u-
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |