2 definiții pentru autoorientare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOORIENTARE s. f. capacitate a individului de a se orienta pe plan social, politic, cultural etc. potrivit disponibilităților și intereselor sale. (< auto1- + orientare)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autoorientare s. f. (sil. a-u-) → orientare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: autoorientare
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
autoorientaresubstantiv feminin
- 1. Capacitate a individului de a se orienta pe plan social, politic, cultural etc. potrivit disponibilităților și intereselor sale. MDN '00
etimologie:
- auto- + orientare MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.