2 definiții pentru autoorganizare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOORGANIZARE s. f. Proprietate a unui sistem evolutiv de a-și elabora noi forme de organizare, noi modele sau structuri interne. (din auto1- + organizare)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autoorganizare s. f. (sil. a-u-) → organizare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: autoorganizare
autoorganizare substantiv feminin
- silabație: a-u-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
autoorganizare, autoorganizărisubstantiv feminin
- 1. Proprietate a unui sistem evolutiv de a-și elabora noi forme de organizare, noi modele sau structuri interne. MDN '00
etimologie:
- auto- + organizare MDN '00