2 definiții pentru autoorganizare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOORGANIZÁRE s. f. Proprietate a unui sistem evolutiv de a-și elabora noi forme de organizare, noi modele sau structuri interne. (din auto1- + organizare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoorganizáre s. f. (sil. a-u-) → organizare

Intrare: autoorganizare
autoorganizare substantiv feminin
  • silabație: a-u- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoorganizare
  • autoorganizarea
plural
  • autoorganizări
  • autoorganizările
genitiv-dativ singular
  • autoorganizări
  • autoorganizării
plural
  • autoorganizări
  • autoorganizărilor
vocativ singular
plural