6 definiții pentru autoobservație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoobservație sf [At: DN3 / P: a-u-to-ob~ / Pl: ~ii / E: auto1- + observație] 1-2 Autoobservare (1-2).

AUTOOBSERVÁȚIE, autoobservații, s. f. Autoobservare. [Pr.: a-u-to-] – Auto1- + observație.

AUTOOBSERVÁȚIE, autoobservații, s. f. Autoobservare. [Pr.: a-u-to-ob-] – Auto1- + observație.

AUTOOBSERVÁȚIE s.f. Autoobservare. [Pron. a-u-to-ob-. / et. incertă].

AUTOOBSERVÁȚIE s. f. autoobservare. (< fr. autoobservation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoobserváție s. f. (sil. a-u-) → observație

Intrare: autoobservație
autoobservație substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoobservație
  • autoobservația
plural
  • autoobservații
  • autoobservațiile
genitiv-dativ singular
  • autoobservații
  • autoobservației
plural
  • autoobservații
  • autoobservațiilor
vocativ singular
plural

autoobservație

etimologie:

  • Auto- + observație
    surse: DEX '09 DEX '98