O definiție pentru autonimicire


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autonimicíre s. f., g.-d. art. autonimicírii[1]

  1. Definiție incompletă. — gall
Intrare: autonimicire
autonimicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autonimicire
  • autonimicirea
plural
  • autonimiciri
  • autonimicirile
genitiv-dativ singular
  • autonimiciri
  • autonimicirii
plural
  • autonimiciri
  • autonimicirilor
vocativ singular
plural