O definiție pentru automeditație


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

automeditáție s. f. (sil. a-u-) → meditație

Intrare: automeditație
automeditație substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • automeditație
  • automeditația
plural
genitiv-dativ singular
  • automeditații
  • automeditației
plural
vocativ singular
plural