3 definiții pentru autojustificare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
autojustificare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~cări / E: autojustifica] Justificare față de sine însuși Si: (rar) autojustificat1.
AUTOJUSTIFICÁRE s.f. Justificare față de sine însuși. [După fr. autojustification].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOJUSTIFICÁRE s. f. justificare față de sine însuși. (după fr. autojustification)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: autojustificare
autojustificare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||