O definiție pentru autoimprecație-legământ


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jurământ, sau autoimprecație-legământ. Caracteristica lexico-gramaticală a j. este că autoimprecația se exprimă într-o principală însoțită totdeauna (efectiv, prin subînțelegere ori chiar elipsă) de o subordonată condițională, menită să exprime circumstanța care motivează j. Este ilustrativ exemplul oferit de Racine (jurământul unui captiv din Babilon, de a nu uita niciodată Ierusalimul) (I): „Cum vom cânta cântare Domnului pe pământ străin? Dacă te voi uita, Jèrusalime, să mi se usuce mâna; limba să mi se usuce în gură, dacă nu-mi voi mai aduce aminte de tine.” În vorbirea comună se folosesc și formule de jurământ vulgare, ironizate de Caragiale („Să n-am parte de Zoițica” ș.a.).

Intrare: autoimprecație-legământ
autoimprecație-legământ substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoimprecație-legământ
  • autoimprecația-legământ
plural
  • autoimprecații-legământ
  • autoimprecațiile-legământ
genitiv-dativ singular
  • autoimprecații-legământ
  • autoimprecației-legământ
plural
  • autoimprecații-legământ
  • autoimprecațiilor-legământ
vocativ singular
plural