2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOILUZIONÁRE, autoiluzionări, s. f. Faptul de a se autoiluziona. [Pr.: a-u-to-i-lu-zi-o-] – V. autoiluziona.

autoiluzionare sf [At: DA ms / P: a-u-to-i-lu-zi-o~ / Pl: ~nări / E: autoiluziona] Iluzionare de către sine însuși Si: (rar) autoiluzionat1.

AUTOILUZIONÁRE, autoiluzionări, s. f. Acțiunea de a se autoiluziona și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-i-lu-zi-o-] – V. autoiluziona.

AUTOILUZIONÁ, autoiluzionez, vb. I. Refl. A-și face singur iluzii. [Pr.: a-u-to-i-lu-zi-o-] – Auto1- + iluziona.

AUTOILUZIONÁ, autoiluzionez, vb. I. Refl. A-și face singur iluzii. [Pr.: a-u-to-i-lu-zi-o-] – Auto1- + iluziona.

autoiluziona vr [At: DA ms / P: a-u-to-i-lu-zi-o~ / Pzi: ~nez / E: auto1- + iluziona] A se iluziona pe sine însuși.

AUTOILUZIONÁ vb. I. refl. A-și face singur iluzii. [După it. autoilludersi].

AUTOILUZIONÁ vb. refl. a-și face singur iluzii. (< auto1- + iluziona)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoiluzioná vb. (sil. a-u-to-i-) → iluziona

Intrare: autoiluzionare
autoiluzionare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoiluzionare
  • autoiluzionarea
plural
  • autoiluzionări
  • autoiluzionările
genitiv-dativ singular
  • autoiluzionări
  • autoiluzionării
plural
  • autoiluzionări
  • autoiluzionărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoiluziona
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoiluziona
  • autoiluzionare
  • autoiluzionat
  • autoiluzionatu‑
  • autoiluzionând
  • autoiluzionându‑
singular plural
  • autoiluzionea
  • autoiluzionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoiluzionez
(să)
  • autoiluzionez
  • autoiluzionam
  • autoiluzionai
  • autoiluzionasem
a II-a (tu)
  • autoiluzionezi
(să)
  • autoiluzionezi
  • autoiluzionai
  • autoiluzionași
  • autoiluzionaseși
a III-a (el, ea)
  • autoiluzionea
(să)
  • autoiluzioneze
  • autoiluziona
  • autoiluzionă
  • autoiluzionase
plural I (noi)
  • autoiluzionăm
(să)
  • autoiluzionăm
  • autoiluzionam
  • autoiluzionarăm
  • autoiluzionaserăm
  • autoiluzionasem
a II-a (voi)
  • autoiluzionați
(să)
  • autoiluzionați
  • autoiluzionați
  • autoiluzionarăți
  • autoiluzionaserăți
  • autoiluzionaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoiluzionea
(să)
  • autoiluzioneze
  • autoiluzionau
  • autoiluziona
  • autoiluzionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoiluzionare

  • 1. Faptul de a se autoiluziona.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi autoiluziona
    surse: DEX '98 DEX '09

autoiluziona

  • 1. A-și face singur iluzii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Auto- + iluziona
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00