2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoguvernare sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 164, 7/3 / P: a-u~ / Pl: ~nări / E: autoguverna] Guvernare fără amestec străin Si: (rar) autoguvernat1.

AUTOGUVERNÁRE, autoguvernări, s. f. Faptul de a se autoguverna. [Pr.: a-u-] – V. autoguverna.

AUTOGUVERNÁRE, autoguvernări, s. f. Faptul de a se autoguverna. [Pr.: a-u-] – V. autoguverna.

AUTOGUVERNÁRE, autoguvernări, s. f. Faptul de a se autoguverna.

AUTOGUVERNÁRE s.f. Acțiunea de a se autoguverna. [< autoguverna, după it. autoguverno, engl. self-government].

autoguverna vr [At: DA ms / P: a-u~ / Pzi: ~nez / E: auto1- + guverna] A se guverna singur, fără amestec străin.

AUTOGUVERNÁ, autoguvernez, vb. I. Refl. (Despre state) A se conduce singur (fără amestec străin). [Pr.: a-u-] – Auto1- + guverna.

AUTOGUVERNÁ, autoguvernez, vb. I. Refl. (Despre state) A se conduce singur (fără amestec străin). [Pr.: a-u-] – Auto1- + guverna.

AUTOGUVERNÁ, autoguvernez, vb. I. Refl. A se conduce singur (fără amestec străin). – Din auto1- + guverna.

AUTOGUVERNÁ vb. I. refl. A se conduce singur. [Cf. fr. s’autogouverner].

AUTOGUVERNÁ vb. refl. a se conduce singur. (< fr. sáutogouverner)

A SE AUTOGUVERNÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre state) A se guverna singur, fără amestec străin. /auto- + a (se) guverna


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoguvernáre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoguvernắrii, pl. autoguvernắri

autoguvernáre s. f. (sil. a-u-) → guvernare

!autoguverná (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoguverneáză

autoguverná vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autoguvernéz, 3 sg. și pl. autoguverneáză

Intrare: autoguvernare
autoguvernare substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoguvernare
  • autoguvernarea
plural
  • autoguvernări
  • autoguvernările
genitiv-dativ singular
  • autoguvernări
  • autoguvernării
plural
  • autoguvernări
  • autoguvernărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoguverna
  • silabație: a-u-
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoguverna
  • autoguvernare
  • autoguvernat
  • autoguvernatu‑
  • autoguvernând
  • autoguvernându‑
singular plural
  • autoguvernea
  • autoguvernați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoguvernez
(să)
  • autoguvernez
  • autoguvernam
  • autoguvernai
  • autoguvernasem
a II-a (tu)
  • autoguvernezi
(să)
  • autoguvernezi
  • autoguvernai
  • autoguvernași
  • autoguvernaseși
a III-a (el, ea)
  • autoguvernea
(să)
  • autoguverneze
  • autoguverna
  • autoguvernă
  • autoguvernase
plural I (noi)
  • autoguvernăm
(să)
  • autoguvernăm
  • autoguvernam
  • autoguvernarăm
  • autoguvernaserăm
  • autoguvernasem
a II-a (voi)
  • autoguvernați
(să)
  • autoguvernați
  • autoguvernați
  • autoguvernarăți
  • autoguvernaserăți
  • autoguvernaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoguvernea
(să)
  • autoguverneze
  • autoguvernau
  • autoguverna
  • autoguvernaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoguvernare

  • 1. Faptul de a se autoguverna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi autoguverna
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

autoguverna

  • 1. (Despre state) A se conduce singur (fără amestec străin).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Auto- + guverna
    surse: DEX '09 DEX '98