AUTOGREFĂ, autogrefe, s. f. (Med.) Autoplastie. [Pr: a-u-] – Din fr. autogreffe.

autogrefă sf [At: DN³ / P: a-u~ / Pl: ~fe / E: fr autogreffe] (Med) Autoplastie.

AUTOGREFĂ, autogrefe, s. f. (Med.) Autoplastie. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogreffe.

AUTOGREFĂ s.f. Autoplastie. [Cf. fr. autogreffe].

AUTOGREFĂ s. f. autoplastie. (< fr. autogreffe)

autogrefă s. f. (med.) Autoplastie ◊ „Autogrefele dermo-epidermice, cu țesut din marele epiploon dau rezultate surprinzătoare într-o serie de afecțiuni.” f.d. ◊ „La spitalul de cardiologie din Lyon, dr. G. D. a realizat o intervenție chirurgicală în premieră mondială: autogrefa valvelor inimii. Pentru prima dată la o asemenea operație de înlocuire a valvelor bolnave, medicul francez a utilizat valve «fabricate» din țesutul propriu al pacientului prelevate din zona pericardului. Spre deosebire de practicile actuale ale altor specialiști, bazate pe homo-grefe (țesut prelevat de la un om decedat) sau heterogrefe (țesut prelevat de la porc sau vițel), care prezintă riscul alterării rapide imediat după implant, metoda D. oferă un șir de avantaje: înlăturarea riscului fenomenului respingerii și integrarea firească, perfectă a implantului în țesuturile organismului. Semnificativ este că asemenea valve-autogrefe realizate la copii continuă să crească o dată cu organismul pacientului.” Sc. 19 II 78 p. 6; v. și microcurent (1977) (din fr. autogreffe; DMN; DM; DN3)

autogrefă s. f. (sil. a-u-) → grefă

AUTOGREFĂ s. v. autoplastie.