8 definiții pentru autofurgonetă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOFURGONÉTĂ, autofurgonete, s. f. Furgonetă autopropulsată. [Pr.: a-u-] – Auto1 + furgonetă.
autofurgonétă sf [At: DEX2 / P: a-u~ / Pl: ~te / E: auto2- + furgonetă] Autovehicul prevăzut cu platformă mică pentru transportul de mărfuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOFURGONÉTĂ, autofurgonete, s. f. Furgonetă autopropulsată. [Pr.: a-u-] – Auto1- + furgonetă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOFURGONÉTĂ s. f. furgonetă autopropulsată. (< auto2 + furgonetă)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autofurgonétă s. f. 1969 Autovehicul mai mic decât camionul, folosit pentru transportul de mărfuri v. gestionar-remizier; v. și R.l. 28 VII 79 p. 2 (din auto2- + furgonetă; DEX, DN3, menționat la furgonetă)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
autofurgonétă (a-u-) s. f., g.-d. art. autofurgonétei; pl. autofurgonéte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autofurgonétă s. f. (sil. a-u-), pl. autofurgonéte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
AUTOFURGONÉTĂ s. v. furgonetă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-u-
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||