8 definiții pentru autofrânare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autofrânare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~nări / E: autofrâna] împiedicare a mișcării unui mecanism din cauza frecării suprafețelor de contact Si: (rar) autofrânat1.

AUTOFRÂNÁRE, autofrânări, s. f. Împiedicare a mișcării în sens invers celui normal, a anumitor elemente ale unui mecanism, folosind frecarea dintre suprafețele care vin în contact. [Pr.: a-u-] – Auto1- + frânare.

AUTOFRÂNÁRE, autofrânări, s. f. Împiedicare a mișcării unui mecanism din cauza frecării cu suprafețele de contact. [Pr.: a-u-] – Auto1- + frânare.

AUTOFRÂNÁRE s.f. Împiedicare a mișcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, folosind frecarea dintre suprafețele care vin în contact. [< auto1- + frânare, după fr. autofreinage].

AUTOFRÂNÁRE s. f. împiedicare a mișcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, prin frecarea dintre suprafețele care vin în contact. (după fr. autofreinage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autofrânáre (a-u-to-frâ-) s. f., g.-d. art. autofrânắrii; pl. autofrânắri

autofrânáre s. f. (sil. a-u-to-frâ-) → frânare

autofrânáre (a-u-to-frâ-) s.f., g-d. art. autofrânắrii; pl. autofrânắri

Intrare: autofrânare
autofrânare substantiv feminin
  • silabație: a-u-to-frâ-na-re
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autofrânare
  • autofrânarea
plural
  • autofrânări
  • autofrânările
genitiv-dativ singular
  • autofrânări
  • autofrânării
plural
  • autofrânări
  • autofrânărilor
vocativ singular
plural

autofrânare

  • 1. Împiedicare a mișcării în sens invers celui normal, a anumitor elemente ale unui mecanism, folosind frecarea dintre suprafețele care vin în contact.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • Auto- + frânare
    surse: DEX '09 DEX '98 DN