9 definiții pentru autoflagelație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoflagelație sf [At: DA ms / V: (înv) ~iune / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: auto1- + flagelație] 1-3 Autoflagelare (1-3).

AUTOFLAGELÁȚIE, autoflagelații, s. f. (Adesea fig.) Autoflagelare. [Pr.: a-u-] – Auto1- + flagelație.

AUTOFLAGELÁȚIE, autoflagelații, s. f. (Adesea fig.) Autoflagelare. [Pr.: a-u-] – Auto1- + flagelație.

AUTOFLAGELÁȚIE, autoflagelații, s. f. Autoflagelare. – Din auto1- + flagelație.

AUTOFLAGELÁȚIE s.f. Autoflagelare. [Gen. -iei. / cf. fr. autoflagellation].

AUTOFLAGELÁȚIE s. f. autoflagelare. (< fr. autoflagellation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoflageláție (a-u-to-fla-, -ți-e) s. f., art. autoflageláția (-ți-a), g.-d. art. autoflageláției; pl. autoflageláții, art. autoflageláțiile (-ți-i-)

autoflageláție s. f. (sil. a-u-to-fla-) → flagelație


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTOFLAGELÁȚIE s. (BIS.) autoflagelare. (~ unui calugăr.)

AUTOFLAGELAȚIE s. (BIS.) autoflagelare. (~ unui călugăr.)

Intrare: autoflagelație
autoflagelație substantiv feminin
  • silabație: a-u-to-fla-ge-la-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoflagelație
  • autoflagelația
plural
  • autoflagelații
  • autoflagelațiile
genitiv-dativ singular
  • autoflagelații
  • autoflagelației
plural
  • autoflagelații
  • autoflagelațiilor
vocativ singular
plural

autoflagelație

etimologie:

  • Auto- + flagelație
    surse: DEX '09 DEX '98