4 definiții pentru autoevidenția


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoevidenția vr [At: DN3 / P: a-u-to-e~ / Pzi: ~iez / E: auto1- + evidenția] A se evidenția pe sine însuși.

AUTOEVIDENȚIÁ vb. I. refl. A se evidenția pe sine însuși. [Et. incertă].

AUTOEVIDENȚIÁ vb. refl. a se evidenția pe sine însuși. (< auto1- + evidenția)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoevidențiá vb. (sil. a-u-to-e-) → evidenția

Intrare: autoevidenția
autoevidenția verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: a-u-to-e-
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoevidenția
  • autoevidențiere
  • autoevidențiat
  • autoevidențiatu‑
  • autoevidențiind
  • autoevidențiindu‑
singular plural
  • autoevidenția
  • autoevidențiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoevidențiez
(să)
  • autoevidențiez
  • autoevidențiam
  • autoevidențiai
  • autoevidențiasem
a II-a (tu)
  • autoevidențiezi
(să)
  • autoevidențiezi
  • autoevidențiai
  • autoevidențiași
  • autoevidențiaseși
a III-a (el, ea)
  • autoevidenția
(să)
  • autoevidențieze
  • autoevidenția
  • autoevidenție
  • autoevidențiase
plural I (noi)
  • autoevidențiem
(să)
  • autoevidențiem
  • autoevidențiam
  • autoevidențiarăm
  • autoevidențiaserăm
  • autoevidențiasem
a II-a (voi)
  • autoevidențiați
(să)
  • autoevidențiați
  • autoevidențiați
  • autoevidențiarăți
  • autoevidențiaserăți
  • autoevidențiaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoevidenția
(să)
  • autoevidențieze
  • autoevidențiau
  • autoevidenția
  • autoevidențiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)