autoeducare sf [At: DN³ / P: a-u-to-e~ / Pl: ~cări / E: autoeduca] Educare de către sine însuși Si: autoeducație (2), (rar) autoeducat¹.

AUTOEDUCÁRE, autoeducări, s. f. Acțiunea de a se autoeduca și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-] – V. autoeduca.

AUTOEDUCÁRE, autoeducări, s. f. Acțiunea de a se autoeduca și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-e-] – V. autoeduca.

AUTOEDUCÁRE s.f. Acțiunea de a se autoeduca; autoeducație. [< autoeduca].

autoeduca vr [At: DN³ / P: a-u-to-e~ / Pzi: autoeduc / E: auto¹- + educa] A se educa.

AUTOEDUCÁ, autoedúc, vb. I. Refl. A se educa pe sine. [Pr.: a-u-to-] – Auto¹- + educa.

AUTOEDUCÁ, autoedúc, vb. I. Refl. A se educa pe sine.[Pr.: a-u-to-e-] – Auto¹- + educa.

AUTOEDUCÁ vb. I. refl. A se educa pe sine. [Cf. it. autoeducare].

AUTOEDUCÁ vb. refl. a se educa pe sine. (< auto¹- + educa)

autoeducá vb. refl. I (educ.) A se educa pe sine însuși ◊ „Multilateralitatea se deprinde prin experiență și de la alții (școală, loc de muncă etc.) dar, mai ales, se autoeducă. Cine își pretinde prea puțin, sub posibilitățile sale, izbutește și mai puțin!” I.B. 9 VIII 75 p. 2; v. și autoadaptá (1962) (din auto1- + educa; cf. it. autoeducare; DN3, DEX-S)

*autoeducá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoedúcă

autoeducá vb. (sil. a-u-to-e-) → educa