2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoeducare sf [At: DN3 / P: a-u-to-e~ / Pl: ~cări / E: autoeduca] Educare de către sine însuși Si: autoeducație (2), (rar) autoeducat1.

AUTOEDUCÁRE, autoeducări, s. f. Acțiunea de a se autoeduca și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-] – V. autoeduca.

AUTOEDUCÁRE, autoeducări, s. f. Acțiunea de a se autoeduca și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-e-] – V. autoeduca.

AUTOEDUCÁRE s.f. Acțiunea de a se autoeduca; autoeducație. [< autoeduca].

autoeduca vr [At: DN3 / P: a-u-to-e~ / Pzi: autoeduc / E: auto1- + educa] A se educa.

AUTOEDUCÁ, autoedúc, vb. I. Refl. A se educa pe sine. [Pr.: a-u-to-] – Auto1- + educa.

AUTOEDUCÁ, autoedúc, vb. I. Refl. A se educa pe sine.[Pr.: a-u-to-e-] – Auto1- + educa.

AUTOEDUCÁ vb. I. refl. A se educa pe sine. [Cf. it. autoeducare].

AUTOEDUCÁ vb. refl. a se educa pe sine. (< auto1- + educa)

autoeducá vb. refl. I (educ.) A se educa pe sine însuși ◊ „Multilateralitatea se deprinde prin experiență și de la alții (școală, loc de muncă etc.) dar, mai ales, se autoeducă. Cine își pretinde prea puțin, sub posibilitățile sale, izbutește și mai puțin!” I.B. 9 VIII 75 p. 2; v. și autoadaptá (1962) (din auto1- + educa; cf. it. autoeducare; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*autoeducá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoedúcă

autoeducá vb. (sil. a-u-to-e-) → educa

Intrare: autoeducare
autoeducare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoeducare
  • autoeducarea
plural
  • autoeducări
  • autoeducările
genitiv-dativ singular
  • autoeducări
  • autoeducării
plural
  • autoeducări
  • autoeducărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoeduca
  • silabație: a-u-to-e-
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoeduca
  • autoeducare
  • autoeducat
  • autoeducatu‑
  • autoeducând
  • autoeducându‑
singular plural
  • autoedu
  • autoeducați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoeduc
(să)
  • autoeduc
  • autoeducam
  • autoeducai
  • autoeducasem
a II-a (tu)
  • autoeduci
(să)
  • autoeduci
  • autoeducai
  • autoeducași
  • autoeducaseși
a III-a (el, ea)
  • autoedu
(să)
  • autoeduce
  • autoeduca
  • autoeducă
  • autoeducase
plural I (noi)
  • autoeducăm
(să)
  • autoeducăm
  • autoeducam
  • autoeducarăm
  • autoeducaserăm
  • autoeducasem
a II-a (voi)
  • autoeducați
(să)
  • autoeducați
  • autoeducați
  • autoeducarăți
  • autoeducaserăți
  • autoeducaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoedu
(să)
  • autoeduce
  • autoeducau
  • autoeduca
  • autoeducaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoeducare

  • 1. Acțiunea de a se autoeduca și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: autoeducație

etimologie:

  • vezi autoeduca
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

autoeduca

  • 1. A se educa pe sine.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • Auto- + educa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN