3 definiții pentru autodubiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autodubíță s. f. Automobil prevăzut cu o dubiță ◊ „[...] va trebui să răspundă și cel care a permis [...] autodubiței [...] s-o ducă acasă pe responsabila restaurantului [...]” Sc. 16 VIII 79 p. 5. ◊ „[...] intrând într-o depășire fără să se asigure au intrat în coliziune cu autodubița 5SB4290 [...]” R.l. 24 V 93 p. 2 (din auto2- + dubiță)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTODUBÍȚĂ s. dubiță. (O ~ de o tonă.)

AUTODUBIȚĂ s. dubiță. (O ~ de o tonă.)

Intrare: autodubiță
autodubiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autodubiță
  • autodubița
plural
genitiv-dativ singular
  • autodubițe
  • autodubiței
plural
vocativ singular
plural