3 definiții pentru autodubiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
autodubíță s. f. Automobil prevăzut cu o dubiță ◊ „[...] va trebui să răspundă și cel care a permis [...] autodubiței [...] s-o ducă acasă pe responsabila restaurantului [...]” Sc. 16 VIII 79 p. 5. ◊ „[...] intrând într-o depășire fără să se asigure au intrat în coliziune cu autodubița 5SB4290 [...]” R.l. 24 V 93 p. 2 (din auto2- + dubiță)
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
AUTODUBÍȚĂ s. dubiță. (O ~ de o tonă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AUTODUBIȚĂ s. dubiță. (O ~ de o tonă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: autodubiță
autodubiță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||