2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autodominare sf [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~nări / E: autodomina] Dominare a cuiva de către sine însuși Si: (rar) autodominat1.

autodomina vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: autodomin / E: auto1- + domina] A se domina pe sine însuși.

AUTODOMINÁ vb. I. refl. A se domina pe sine însuși. [Cf. it. autodominare].

AUTODOMINÁ vb. refl. a se domina pe sine însuși. (< it. autodominare)

Intrare: autodominare
autodominare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autodominare
  • autodominarea
plural
  • autodominări
  • autodominările
genitiv-dativ singular
  • autodominări
  • autodominării
plural
  • autodominări
  • autodominărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autodomina
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autodomina
  • autodominare
  • autodominat
  • autodominatu‑
  • autodominând
  • autodominându‑
singular plural
  • autodomină
  • autodominați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autodomin
(să)
  • autodomin
  • autodominam
  • autodominai
  • autodominasem
a II-a (tu)
  • autodomini
(să)
  • autodomini
  • autodominai
  • autodominași
  • autodominaseși
a III-a (el, ea)
  • autodomină
(să)
  • autodomine
  • autodomina
  • autodomină
  • autodominase
plural I (noi)
  • autodominăm
(să)
  • autodominăm
  • autodominam
  • autodominarăm
  • autodominaserăm
  • autodominasem
a II-a (voi)
  • autodominați
(să)
  • autodominați
  • autodominați
  • autodominarăți
  • autodominaserăți
  • autodominaseți
a III-a (ei, ele)
  • autodomină
(să)
  • autodomine
  • autodominau
  • autodomina
  • autodominaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)