4 definiții pentru autodocumenta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autodocumenta vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~tez / E: auto1- + documenta] 1 A se documenta pe sine însuși, fără ajutorul unui documentarist. 2 (Pex) A se lămuri singur.

AUTODOCUMENTÁ vb. I. refl. A se documenta pe sine, a se lămuri singur. [Et. incertă].

autodocumentá vb. refl. I A se informa singur ◊ „Varietățile [emisiune a televiziunii] au devenit lucide, au început să se autoobserve, să se autodocumenteze, să-și aprecieze limitele.” Cont. 11 X 63 p. 5 (din auto1- + documenta)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autodocumentá vb. (sil. a-u-) → documenta

Intrare: autodocumenta
  • silabație: a-u-
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autodocumenta
  • autodocumentare
  • autodocumentat
  • autodocumentatu‑
  • autodocumentând
  • autodocumentându‑
singular plural
  • autodocumentea
  • autodocumentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autodocumentez
(să)
  • autodocumentez
  • autodocumentam
  • autodocumentai
  • autodocumentasem
a II-a (tu)
  • autodocumentezi
(să)
  • autodocumentezi
  • autodocumentai
  • autodocumentași
  • autodocumentaseși
a III-a (el, ea)
  • autodocumentea
(să)
  • autodocumenteze
  • autodocumenta
  • autodocumentă
  • autodocumentase
plural I (noi)
  • autodocumentăm
(să)
  • autodocumentăm
  • autodocumentam
  • autodocumentarăm
  • autodocumentaserăm
  • autodocumentasem
a II-a (voi)
  • autodocumentați
(să)
  • autodocumentați
  • autodocumentați
  • autodocumentarăți
  • autodocumentaserăți
  • autodocumentaseți
a III-a (ei, ele)
  • autodocumentea
(să)
  • autodocumenteze
  • autodocumentau
  • autodocumenta
  • autodocumentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)