autodizolvare sf [At: DN³ / P: a-u~ / Pl: ~vări / E: autodizolva] 1 Desființare a unei adunări prin propria sa decizie Si: (rar) autodizolvat¹ (1). 2 Desființare a unei organizații prin hotărâre proprie Si: (rar) autodizolvat¹ (2). 3 Încetare a activității de conducere conform prevederilor legale Si: (rar) autodizolvat¹ (3).

AUTODIZOLVÁRE s.f. Faptul de a se autodizolva. [< autodizolva].

autodizolva vr [At: DN³ / P: a-u~ / Pzi: autodizolv / E: auto¹- + dizolva] 1 (D. o adunare) A se desființa prin propria sa decizie. 2 (D. o societate, o organizație) A se desființa prin hotărâre proprie. 3 (D. o autoritate) A-și înceta activitatea de conducere conform prevederilor legale.

AUTODIZOLVÁ, pers. 3 autodizólvă, vb. I. Refl. (Despre o organizație, o societate etc.) A se desființa prin hotărâre proprie, a-și înceta activitatea. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + dizolva.

AUTODIZOLVÁ, pers. 3 autodizólvă, vb. I. Refl. (Despre o organizație, o societate etc.) a se desființa prin hotărâre proprie, a-și înceta activitatea în urma unei hotărâri luate conform prevederilor legale. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + dizolva.

AUTODIZOLVÁ vb. I. refl. (Despre o societate, o adunare etc.) A se dizolva singură, a-și înceta activitatea. [Pron. a-u-, p.i. autodizólv. / < auto¹- + dizolva].

AUTODIZOLVÁ vb. refl. (despre o organizație, societate etc.) a se dizolva, a-și înceta activitatea prin propria hotărâre. (< auto¹- + dizolva)

autodizolváre (a-u-) s. f., g.-d. art. autodizolvắrii

autodizolváre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autodizolvării

!autodizolvá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autodizólvă

autodizolvá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 3 sg. și pl. autodizólvă

AUTODIZOLVÁ vb. a se autodesființa.