opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autodistrus1 sn [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: autodistruge] (Rar) 1-2 Autodistrugere (1-2).

autodistrus2, ~ă a [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~uși, ~e / E: autodistruge] 1-2 Care s-a autodistrus (1-2).

AUTODISTRUGE, autodistrug, vb. III. Refl. A se distruge singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + distruge.

autodistruge vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: autodistrug / E: auto1- + distruge] 1 A se distruge pe sine însuși. 2 A se distruge de la sine.

AUTODISTRUGE, autodistrug, vb. III. Refl. A se distruge prin hotărâre proprie sau de la sine.[Pr.: a-u-] – Auto1- + distruge.

AUTODISTRUGE vb. III. refl. A se distruge singur. [< auto1- + distruge, după fr. s’autodétruire].

AUTODISTRUGE vb. refl. a se distruge singur sau de la sine. (după fr. s’autodétruire)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+autodistruge (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autodistrug, 3 sg. se autodistruge; conj. prez. 1 sg. să mă autodistrug, 3 să se autodistrugă; imper. 2 sg. afirm. autodistruge-te; ger. autodistrugându-mă; part. autodistrus

autodistruge vb. (sil. a-u-) → distruge

Intrare: autodistrus
autodistrus
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: autodistruge
  • silabație: a-u- info
verb (V622)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autodistruge
  • autodistrugere
  • autodistrus
  • autodistrusu‑
  • autodistrugând
  • autodistrugându‑
 singular plural
  • autodistruge
  • autodistrugeți
  • autodistrugeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autodistrug
 (să)
  • autodistrug
  • autodistrugeam
  • autodistrusei
  • autodistrusesem
a II-a (tu)
  • autodistrugi
 (să)
  • autodistrugi
  • autodistrugeai
  • autodistruseși
  • autodistruseseși
a III-a (el, ea)
  • autodistruge
 (să)
  • autodistrugă
  • autodistrugea
  • autodistruse
  • autodistrusese
plural I (noi)
  • autodistrugem
 (să)
  • autodistrugem
  • autodistrugeam
  • autodistruserăm
  • autodistruseserăm
  • autodistrusesem
a II-a (voi)
  • autodistrugeți
 (să)
  • autodistrugeți
  • autodistrugeați
  • autodistruserăți
  • autodistruseserăți
  • autodistruseseți
a III-a (ei, ele)
  • autodistrug
 (să)
  • autodistrugă
  • autodistrugeau
  • autodistruseră
  • autodistruseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autodistruge, autodistrugverb

  • 1. A se distruge singur. DEX '09 DN
etimologie:
  • Auto- + distruge DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.