2 intrări
16 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTODISTRUGERE s. f. Faptul de a se autodistruge. ♦ Spec. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, în cazul când nu și-au atins ținta. [Pr.: a-u-] – Auto1- + distrugere (după fr. autodestruction).
autodistrugere sf [At: LTR2 / P: a-u~ / Pl: ~ri / E: autodistruge] 1 Distrugere de către sine însuși Si: (rar) autodistrus1 (1). 2 Distrugere produsă de la sine Si: (rar) autodistrus1 (2). 3 (Mil) Proprietate a unor proiectile de a se distruge automat în cazul în care nu și-au atins ținta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTODISTRUGERE s. f. Faptul de a se distruge singur. ♦ Spec. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul în care nu și-au atins ținta. [Pr.: a-u-] – Auto1- + distrugere (după fr. autodestruction).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTODISTRUGERE s. f. Proprietate pe care o au unele proiectile (de artilerie antiaeriană sau lansate de pe bordul avioanelor) de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul cînd nu și-au atins ținta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTODISTRUGERE s. f. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul cînd nu și-au atins ținta. – Din auto1- + distrugere (după fr. autodestruction).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AUTODISTRUGERE s.f. Faptul de a se autodistruge. ♦ Proprietate a unor proiectile de a se distruge automat în cazul în care nu și-au atins ținta. [< autodistruge, după fr. autodestruction].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTODISTRUGE, autodistrug, vb. III. Refl. A se distruge singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + distruge.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
autodistruge vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: autodistrug / E: auto1- + distruge] 1 A se distruge pe sine însuși. 2 A se distruge de la sine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTODISTRUGE, autodistrug, vb. III. Refl. A se distruge prin hotărâre proprie sau de la sine.[Pr.: a-u-] – Auto1- + distruge.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTODISTRUGE vb. III. refl. A se distruge singur. [< auto1- + distruge, după fr. s’autodétruire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTODISTRUGE vb. refl. a se distruge singur sau de la sine. (după fr. s’autodétruire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autodistrugere (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autodistrugerii corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
autodistrugere (a-u-) s. f., g.-d. art. autodistrugerii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autodistrugere s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autodistrugerii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
+autodistruge (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autodistrug, 3 sg. se autodistruge; conj. prez. 1 sg. să mă autodistrug, 3 să se autodistrugă; imper. 2 sg. afirm. autodistruge-te; ger. autodistrugându-mă; part. autodistrus
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
autodistruge vb. (sil. a-u-) → distruge
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-u-
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: a-u-
verb (V622) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
autodistrugere, autodistrugerisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se autodistruge. DEX '09 DN
- 1.1. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, în cazul când nu și-au atins ținta. DEX '09 DLRLC DN
-
etimologie:
- Auto- + distrugere DEX '09 DEX '98
- autodestruction DEX '09 DEX '98 DN
-
autodistruge, autodistrugverb
- 1. A se distruge singur. DEX '09 DN
etimologie:
- Auto- + distruge DEX '09 DEX '98 DN