2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTODISTRÚGERE s. f. Faptul de a se autodistruge.Spec. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, în cazul când nu și-au atins ținta. [Pr.: a-u-] – Auto1- + distrugere (după fr. autodestruction).

autodistrugere sf [At: LTR2 / P: a-u~ / Pl: ~ri / E: autodistruge] 1 Distrugere de către sine însuși Si: (rar) autodistrus1 (1). 2 Distrugere produsă de la sine Si: (rar) autodistrus1 (2). 3 (Mil) Proprietate a unor proiectile de a se distruge automat în cazul în care nu și-au atins ținta.

AUTODISTRÚGERE s. f. Faptul de a se distruge singur. ♦ Spec. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul în care nu și-au atins ținta. [Pr.: a-u-] – Auto1- + distrugere (după fr. autodestruction).

AUTODISTRÚGERE s. f. Proprietate pe care o au unele proiectile (de artilerie antiaeriană sau lansate de pe bordul avioanelor) de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul cînd nu și-au atins ținta.

AUTODISTRÚGERE s. f. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul când nu și-au atins ținta. – Din auto1- + distrugere (după fr. autodestruction).

AUTODISTRÚGERE s.f. Faptul de a se autodistruge. ♦ Proprietate a unor proiectile de a se distruge automat în cazul în care nu și-au atins ținta. [< autodistruge, după fr. autodestruction].

AUTODISTRÚGE, autodistrug, vb. III. Refl. A se distruge singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + distruge.

autodistruge vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: autodistrug / E: auto1- + distruge] 1 A se distruge pe sine însuși. 2 A se distruge de la sine.

AUTODISTRÚGE, autodistrúg, vb. III. Refl. A se distruge prin hotărâre proprie sau de la sine.[Pr.: a-u-] – Auto1- + distruge.

AUTODISTRÚGE vb. III. refl. A se distruge singur. [< auto1- + distruge, după fr. s’autodétruire].

AUTODISTRÚGE vb. refl. a se distruge singur sau de la sine. (după fr. sáutodétruire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autodistrúgere (a-u-) s. f., g.-d. art. autodistrúgerii

autodistrúgere s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autodistrúgerii

autodistrúge vb. (sil. a-u-) → distruge

Intrare: autodistrugere
autodistrugere substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autodistrugere
  • autodistrugerea
plural
  • autodistrugeri
  • autodistrugerile
genitiv-dativ singular
  • autodistrugeri
  • autodistrugerii
plural
  • autodistrugeri
  • autodistrugerilor
vocativ singular
plural
Intrare: autodistruge
  • silabație: a-u-
verb (V622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autodistruge
  • autodistrugere
  • autodistrus
  • autodistrusu‑
  • autodistrugând
  • autodistrugându‑
singular plural
  • autodistruge
  • autodistrugeți
  • autodistrugeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autodistrug
(să)
  • autodistrug
  • autodistrugeam
  • autodistrusei
  • autodistrusesem
a II-a (tu)
  • autodistrugi
(să)
  • autodistrugi
  • autodistrugeai
  • autodistruseși
  • autodistruseseși
a III-a (el, ea)
  • autodistruge
(să)
  • autodistru
  • autodistrugea
  • autodistruse
  • autodistrusese
plural I (noi)
  • autodistrugem
(să)
  • autodistrugem
  • autodistrugeam
  • autodistruserăm
  • autodistruseserăm
  • autodistrusesem
a II-a (voi)
  • autodistrugeți
(să)
  • autodistrugeți
  • autodistrugeați
  • autodistruserăți
  • autodistruseserăți
  • autodistruseseți
a III-a (ei, ele)
  • autodistrug
(să)
  • autodistru
  • autodistrugeau
  • autodistruseră
  • autodistruseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autodistrugere

  • 1. Faptul de a se autodistruge.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. prin specializare Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, în cazul când nu și-au atins ținta.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

autodistruge

  • 1. A se distruge singur.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • Auto- + distruge
    surse: DEX '09 DEX '98 DN