7 definiții pentru autodisciplină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTODISCIPLINĂ s. f. Disciplină liber consimțită. [Pr.: a-u-] – Auto1- + disciplină.
autodisciplină sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ne / E: auto1- + disciplină] 1 Disciplină aplicată de cineva asupra propriei persoane. 2 Disciplină liber consimțită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTODISCIPLINĂ, s. f. Disciplină liber consimțită. [Pr.: a-u-] – Auto1- + disciplină.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTODISCIPLINĂ s.f. Disciplină pe care și-o impune cineva. [Cf. fr. autodiscipline, it. autodisciplina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTODISCIPLINĂ s. f. disciplină pe care și-o impune cineva. ◊ (într-o unitate școlară) menținerea disciplinei prin elevi. (< fr. autodiscipline)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autodisciplină s. f. 1976 (ed.) Disciplină pe care și-o impune cineva v. formal (cf. fr. autodiscipline, it. autodisciplina; PR 1946; DN3, DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autodisciplină s. f. (sil. a-u-) → disciplină
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
autodisciplinăsubstantiv feminin
- 1. Disciplină liber consimțită. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. (Într-o unitate școlară) Menținerea disciplinei prin elevi. MDN '00
-
etimologie:
- Auto- + disciplină DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.