2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTODIAGNOSTICÁRE, autodiagnosticări, s. f. Acțiunea de a se autodiagnostica. [Pr.: a-u-to-di-a-] – V. autodiagnostica.

AUTODIAGNOSTICÁRE, autodiagnosticări, s. f. Acțiunea de a se autodiagnostica. [Pr.: a-u-to-di-a-] – V. autodiagnostica.

autodiagnosticare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~cări / E: autodiagnosticare] Stabilire a propriului diagnostic Si: (rar) autodiagnosticat.

AUTODIAGNOSTICÁRE s.f. Acțiunea de a autodiagnostica. [< autodiagnostica].

AUTODIAGNOSTICÁ, autodiagnostichez, vb. I. Refl. A-și pune singur un diagnostic. [Pr.: a-u-to-di-a-] – Auto1- + diagnostica.

AUTODIAGNOSTICÁ, autodiagnostichez, vb. I. Refl. A-și pune singur un diagnostic. [Pr.: a-u-to-di-a-] – Auto1- + diagnostica.

autodiagnostica vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~ichez / E: auto1- + diagnostica] A-și pune sieși un diagnostic.

AUTODIAGNOSTICÁ vb. I. intr. A-și pune singur un diagnostic. [Et. incertă].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autodiagnosticá vb. (sil. a-u-) → diagnostica

Intrare: autodiagnosticare
autodiagnosticare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autodiagnosticare
  • autodiagnosticarea
plural
  • autodiagnosticări
  • autodiagnosticările
genitiv-dativ singular
  • autodiagnosticări
  • autodiagnosticării
plural
  • autodiagnosticări
  • autodiagnosticărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autodiagnostica
  • silabație: a-u-
verb (V204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autodiagnostica
  • autodiagnosticare
  • autodiagnosticat
  • autodiagnosticatu‑
  • autodiagnosticând
  • autodiagnosticându‑
singular plural
  • autodiagnostichea
  • autodiagnosticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autodiagnostichez
(să)
  • autodiagnostichez
  • autodiagnosticam
  • autodiagnosticai
  • autodiagnosticasem
a II-a (tu)
  • autodiagnostichezi
(să)
  • autodiagnostichezi
  • autodiagnosticai
  • autodiagnosticași
  • autodiagnosticaseși
a III-a (el, ea)
  • autodiagnostichea
(să)
  • autodiagnosticheze
  • autodiagnostica
  • autodiagnostică
  • autodiagnosticase
plural I (noi)
  • autodiagnosticăm
(să)
  • autodiagnosticăm
  • autodiagnosticam
  • autodiagnosticarăm
  • autodiagnosticaserăm
  • autodiagnosticasem
a II-a (voi)
  • autodiagnosticați
(să)
  • autodiagnosticați
  • autodiagnosticați
  • autodiagnosticarăți
  • autodiagnosticaserăți
  • autodiagnosticaseți
a III-a (ei, ele)
  • autodiagnostichea
(să)
  • autodiagnosticheze
  • autodiagnosticau
  • autodiagnostica
  • autodiagnosticaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autodiagnosticare

  • 1. Acțiunea de a se autodiagnostica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi autodiagnostica
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

autodiagnostica

  • 1. A-și pune singur un diagnostic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Auto- + diagnostica
    surse: DEX '09 DEX '98