2 intrări

O definiție


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTODESFIINȚÁ vb. v. autodizolva.

Intrare: autodesființare
autodesființare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autodesființare
  • autodesființarea
plural
  • autodesființări
  • autodesființările
genitiv-dativ singular
  • autodesființări
  • autodesființării
plural
  • autodesființări
  • autodesființărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autodesființa
autodesființa verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autodesființa
  • autodesființare
  • autodesființat
  • autodesființatu‑
  • autodesființând
  • autodesființându‑
singular plural
  • autodesființea
  • autodesființați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autodesființez
(să)
  • autodesființez
  • autodesființam
  • autodesființai
  • autodesființasem
a II-a (tu)
  • autodesființezi
(să)
  • autodesființezi
  • autodesființai
  • autodesființași
  • autodesființaseși
a III-a (el, ea)
  • autodesființea
(să)
  • autodesființeze
  • autodesființa
  • autodesființă
  • autodesființase
plural I (noi)
  • autodesființăm
(să)
  • autodesființăm
  • autodesființam
  • autodesființarăm
  • autodesființaserăm
  • autodesființasem
a II-a (voi)
  • autodesființați
(să)
  • autodesființați
  • autodesființați
  • autodesființarăți
  • autodesființaserăți
  • autodesființaseți
a III-a (ei, ele)
  • autodesființea
(să)
  • autodesființeze
  • autodesființau
  • autodesființa
  • autodesființaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)