3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autocontemplare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~lări / E: autocontempla] Contemplare a cuiva de către sine însuși Si: (rar) autocontemplat1.

AUTOCONTEMPLÁRE s.f. Acțiunea de a se autocontempla. [< autocontempla].

autocontempláre s. f. Acțiunea de a se autocontempla ◊ „[...] autocontemplarea de până acum trebuie să lase locul autoexigenței.” Gaz. lit. 16 II 67 p. 7 (din autocontempla; DN3)

autocontempla vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: autocontemplu / E: fr autocontempler] A se contempla pe sine însuși.

autocontemplat1 sn [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: autocontempla] (Rar) Autocontemplare.

AUTOCONTEMPLÁ vb. I. refl. A se contempla pe sine însuși. [Cf. fr. autocontempler].

AUTOCONTEMPLÁ vb. refl. a se contempla pe sine însuși. (< fr. autocontempler)

autocontemplá vb. refl. I A se contempla pe sine însuși ◊ „Retrași în taina căminelor sau în larma veselă a vreunui restaurant, N.R. sau C.F., D.B. sau M.P. se autocontemplă în secvențele realizate în prealabil.” R.l. 3 I 67 p. 3 (din auto1- + contempla; cf. fr. autocontempler; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autocontemplá vb. → contempla

Intrare: autocontemplare
autocontemplare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autocontemplare
  • autocontemplarea
plural
  • autocontemplări
  • autocontemplările
genitiv-dativ singular
  • autocontemplări
  • autocontemplării
plural
  • autocontemplări
  • autocontemplărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autocontempla (1 -contemplez)
autocontempla (1 -contemplez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autocontempla
  • autocontemplare
  • autocontemplat
  • autocontemplatu‑
  • autocontemplând
  • autocontemplându‑
singular plural
  • autocontemplea
  • autocontemplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autocontemplez
(să)
  • autocontemplez
  • autocontemplam
  • autocontemplai
  • autocontemplasem
a II-a (tu)
  • autocontemplezi
(să)
  • autocontemplezi
  • autocontemplai
  • autocontemplași
  • autocontemplaseși
a III-a (el, ea)
  • autocontemplea
(să)
  • autocontempleze
  • autocontempla
  • autocontemplă
  • autocontemplase
plural I (noi)
  • autocontemplăm
(să)
  • autocontemplăm
  • autocontemplam
  • autocontemplarăm
  • autocontemplaserăm
  • autocontemplasem
a II-a (voi)
  • autocontemplați
(să)
  • autocontemplați
  • autocontemplați
  • autocontemplarăți
  • autocontemplaserăți
  • autocontemplaseți
a III-a (ei, ele)
  • autocontemplea
(să)
  • autocontempleze
  • autocontemplau
  • autocontempla
  • autocontemplaseră
Intrare: autocontempla (1 -contemplu)
autocontempla (1 -contemplu) verb grupa I conjugarea I
verb (V90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autocontempla
  • autocontemplare
  • autocontemplat
  • autocontemplatu‑
  • autocontemplând
  • autocontemplându‑
singular plural
  • autocontemplă
  • autocontemplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autocontemplu
(să)
  • autocontemplu
  • autocontemplam
  • autocontemplai
  • autocontemplasem
a II-a (tu)
  • autocontempli
(să)
  • autocontempli
  • autocontemplai
  • autocontemplași
  • autocontemplaseși
a III-a (el, ea)
  • autocontemplă
(să)
  • autocontemple
  • autocontempla
  • autocontemplă
  • autocontemplase
plural I (noi)
  • autocontemplăm
(să)
  • autocontemplăm
  • autocontemplam
  • autocontemplarăm
  • autocontemplaserăm
  • autocontemplasem
a II-a (voi)
  • autocontemplați
(să)
  • autocontemplați
  • autocontemplați
  • autocontemplarăți
  • autocontemplaserăți
  • autocontemplaseți
a III-a (ei, ele)
  • autocontemplă
(să)
  • autocontemple
  • autocontemplau
  • autocontempla
  • autocontemplaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)