2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autobiciuire sf [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~ri / E: autobiciui] 1 Biciuire de către sine însuși Si: (rar) autobiciuit1 (1). 2 (Fig) Autoflagelare (3).

AUTOBICIUÍRE s.f. Faptul de a se autobiciui. [< autobiciui].

autobiciui vr [At: DA ms / P: a-u~ / Pzi: ~esc / E: auto1- + biciui] 1 A se biciui. 2 (Fig) A se autoflagela (3).

AUTOBICIUÍ vb. IV. refl. A se autoflagela, a se autocritica. [< auto1- + biciui].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autobiciuíre s. f., pl. autobiciuíri

autobiciuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. autobiciuiésc, imperf. 3 sg. autobiciuá; conj. prez. 3 sg. și pl. autobiciuiáscă

Intrare: autobiciuire
autobiciuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autobiciuire
  • autobiciuirea
plural
  • autobiciuiri
  • autobiciuirile
genitiv-dativ singular
  • autobiciuiri
  • autobiciuirii
plural
  • autobiciuiri
  • autobiciuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: autobiciui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autobiciui
  • autobiciuire
  • autobiciuit
  • autobiciuitu‑
  • autobiciuind
  • autobiciuindu‑
singular plural
  • autobiciuiește
  • autobiciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autobiciuiesc
(să)
  • autobiciuiesc
  • autobiciuiam
  • autobiciuii
  • autobiciuisem
a II-a (tu)
  • autobiciuiești
(să)
  • autobiciuiești
  • autobiciuiai
  • autobiciuiși
  • autobiciuiseși
a III-a (el, ea)
  • autobiciuiește
(să)
  • autobiciuiască
  • autobiciuia
  • autobiciui
  • autobiciuise
plural I (noi)
  • autobiciuim
(să)
  • autobiciuim
  • autobiciuiam
  • autobiciuirăm
  • autobiciuiserăm
  • autobiciuisem
a II-a (voi)
  • autobiciuiți
(să)
  • autobiciuiți
  • autobiciuiați
  • autobiciuirăți
  • autobiciuiserăți
  • autobiciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • autobiciuiesc
(să)
  • autobiciuiască
  • autobiciuiau
  • autobiciui
  • autobiciuiseră
verb (V343.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autobiciui
  • autobiciuire
  • autobiciuit
  • autobiciuitu‑
  • autobiciuind
  • autobiciuindu‑
singular plural
  • autobiciuie
  • autobiciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autobiciui
(să)
  • autobiciui
  • autobiciuiam
  • autobiciuii
  • autobiciuisem
a II-a (tu)
  • autobiciui
(să)
  • autobiciui
  • autobiciuiai
  • autobiciuiși
  • autobiciuiseși
a III-a (el, ea)
  • autobiciuie
(să)
  • autobiciuie
  • autobiciuia
  • autobiciui
  • autobiciuise
plural I (noi)
  • autobiciuim
(să)
  • autobiciuim
  • autobiciuiam
  • autobiciuirăm
  • autobiciuiserăm
  • autobiciuisem
a II-a (voi)
  • autobiciuiți
(să)
  • autobiciuiți
  • autobiciuiați
  • autobiciuirăți
  • autobiciuiserăți
  • autobiciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • autobiciuie
(să)
  • autobiciuie
  • autobiciuiau
  • autobiciui
  • autobiciuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)