autobiciuire sf [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~ri / E: autobiciui] 1 Biciuire de către sine însuși Si: (rar) autobiciuit¹ (1). 2 (Fig) Autoflagelare (3).

AUTOBICIUÍRE s.f. Faptul de a se autobiciui. [< autobiciui].

autobiciui vr [At: DA ms / P: a-u~ / Pzi: ~esc / E: auto¹- + biciui] 1 A se biciui. 2 (Fig) A se autoflagela (3).

AUTOBICIUÍ vb. IV. refl. A se autoflagela, a se autocritica. [< auto¹- + biciui].

autobiciuíre s. f., pl. autobiciuíri

autobiciuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. autobiciuiésc, imperf. 3 sg. autobiciuá; conj. prez. 3 sg. și pl. autobiciuiáscă