dexonline

Caută în tot textul definițiilor ajutor

rezultate (6)
conjugări / declinări

2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autobiciuire sf [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~ri / E: autobiciui] 1 Biciuire de către sine însuși Si: (rar) autobiciuit¹ (1). 2 (Fig) Autoflagelare (3).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

AUTOBICIUÍRE s.f. Faptul de a se autobiciui. [< autobiciui].

sursa: DN (1986)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

autobiciui vr [At: DA ms / P: a-u~ / Pzi: ~esc / E: auto¹- + biciui] 1 A se biciui. 2 (Fig) A se autoflagela (3).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

AUTOBICIUÍ vb. IV. refl. A se autoflagela, a se autocritica. [< auto¹- + biciui].

sursa: DN (1986)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autobiciuíre s. f., pl. autobiciuíri

sursa: Ortografic (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

autobiciuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. autobiciuiésc, imperf. 3 sg. autobiciuá; conj. prez. 3 sg. și pl. autobiciuiáscă

sursa: Ortografic (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

Intrare: autobiciuire

autobiciuire substantiv feminin

substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	autobiciuire	autobiciuirea
nominativ-acuzativ	plural	autobiciuiri	autobiciuirile
genitiv-dativ	singular	autobiciuiri	autobiciuirii
genitiv-dativ	plural	autobiciuiri	autobiciuirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: autobiciui

autobiciui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) autobiciui	autobiciuire	autobiciuit autobiciuitu‑	autobiciuind autobiciuindu‑	singular	plural
		(a) autobiciui	autobiciuire	autobiciuit autobiciuitu‑	autobiciuind autobiciuindu‑	autobiciuiește	autobiciuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	autobiciuiesc	(să) autobiciuiesc	autobiciuiam	autobiciuii	autobiciuisem
	a II-a (tu)	autobiciuiești	(să) autobiciuiești	autobiciuiai	autobiciuiși	autobiciuiseși
	a III-a (el, ea)	autobiciuiește	(să) autobiciuiască	autobiciuia	autobiciui	autobiciuise
plural	I (noi)	autobiciuim	(să) autobiciuim	autobiciuiam	autobiciuirăm	autobiciuiserăm autobiciuisem
	a II-a (voi)	autobiciuiți	(să) autobiciuiți	autobiciuiați	autobiciuirăți	autobiciuiserăți autobiciuiseți
	a III-a (ei, ele)	autobiciuiesc	(să) autobiciuiască	autobiciuiau	autobiciuiră	autobiciuiseră

autobiciui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a

verb (V343.1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) autobiciui	autobiciuire	autobiciuit autobiciuitu‑	autobiciuind autobiciuindu‑	singular	plural
		(a) autobiciui	autobiciuire	autobiciuit autobiciuitu‑	autobiciuind autobiciuindu‑	autobiciuie	autobiciuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	autobiciui	(să) autobiciui	autobiciuiam	autobiciuii	autobiciuisem
	a II-a (tu)	autobiciui	(să) autobiciui	autobiciuiai	autobiciuiși	autobiciuiseși
	a III-a (el, ea)	autobiciuie	(să) autobiciuie	autobiciuia	autobiciui	autobiciuise
plural	I (noi)	autobiciuim	(să) autobiciuim	autobiciuiam	autobiciuirăm	autobiciuiserăm autobiciuisem
	a II-a (voi)	autobiciuiți	(să) autobiciuiți	autobiciuiați	autobiciuirăți	autobiciuiserăți autobiciuiseți
	a III-a (ei, ele)	autobiciuie	(să) autobiciuie	autobiciuiau	autobiciuiră	autobiciuiseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)