O definiție pentru autoanulare
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
autoanuláre s. f., pl. autoanulắri
Intrare: autoanulare
autoanulare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |