5 definiții pentru autoagresiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoagresiune sf [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ni / E: fr autoagression] Stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe.

AUTOAGRESIÚNE s.f. Stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe. [Pron. a-u-. / < fr. autoaggression].

AUTOAGRESIÚNE s. f. stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe. (< fr. autoagression)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoagresiúne (a-u-, -a-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. autoagresiúnii

autoagresiúne s. f. (sil. a-u-to-a-gre-si-u-), g.-d. art. autoagresiúnii

Intrare: autoagresiune
autoagresiune substantiv feminin
  • silabație: a-u-, -gre-si-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoagresiune
  • autoagresiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • autoagresiuni
  • autoagresiunii
plural
vocativ singular
plural