5 definiții pentru autoagresiune

autoagresiune sf [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ni / E: fr autoagression] Stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe.

autoagresiúne (a-u-, -a-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. autoagresiúnii

autoagresiúne s. f. (sil. a-u-to-a-gre-si-u-), g.-d. art. autoagresiúnii

AUTOAGRESIÚNE s.f. Stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe. [Pron. a-u-. / < fr. autoaggression].

AUTOAGRESIÚNE s. f. stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe. (< fr. autoagression)

Intrare: autoagresiune
autoagresiune substantiv feminin
  • silabisire: a-u-, -gre-si-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular autoagresiune autoagresiunea
plural
genitiv-dativ singular autoagresiuni autoagresiunii
plural
vocativ singular
plural