5 definiții pentru autoagresiune

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoagresiune sf [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ni / E: fr autoagression] Stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe.

AUTOAGRESIÚNE s.f. Stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe. [Pron. a-u-. / < fr. autoaggression].

AUTOAGRESIÚNE s. f. stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe. (< fr. autoagression)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autoagresiune (a-u-, -a-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. autoagresiunii

autoagresiúne s. f. (sil. a-u-to-a-gre-si-u-), g.-d. art. autoagresiúnii

Intrare: autoagresiune
autoagresiune substantiv feminin
  • silabație: a-u-, -gre-si-u- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoagresiune
  • autoagresiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • autoagresiuni
  • autoagresiunii
plural
vocativ singular
plural