5 definiții pentru autoagresiune

autoagresiúne (a-u-, -a-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. autoagresiúnii

autoagresiúne s. f. (sil. a-u-to-a-gre-si-u-), g.-d. art. autoagresiúnii

autoagresiúne sf [At: DN3 / P: a-u-to-a- / Pl: -ni / E: fr autoagression] Stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe.

AUTOAGRESIÚNE s.f. Stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe. [Pron. a-u-. / < fr. autoaggression].

AUTOAGRESIÚNE s. f. stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe. (< fr. autoagression)

Intrare: autoagresiune
autoagresiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular autoagresiune autoagresiunea
plural
genitiv-dativ singular autoagresiuni autoagresiunii
plural
vocativ singular
plural