6 definiții pentru autoagresiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
autoagresiune sf [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ni / E: fr autoagression] Stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe.
AUTOAGRESIUNE s.f. Stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe. [Pron. a-u-. / < fr. autoaggression].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOAGRESIUNE s. f. stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe. (< fr. autoagression)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autoagresiune (desp. a-u-, -a-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. autoagresiunii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
autoagresiune (a-u-, -a-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. autoagresiunii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autoagresiune s. f. (sil. a-u-to-a-gre-si-u-), g.-d. art. autoagresiunii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-u-to-a-gre-si-u-ne
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
autoagresiunesubstantiv feminin
- 1. Stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe. DN
etimologie:
- autoaggression DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.