opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOADMINISTRARE s. f. Faptul de a se autoadministra. [Pr.: a-u-to-ad-] – V. autoadministra.

AUTOADMINISTRARE s. f. Faptul de a se autoadministra. [Pr.: a-u-to-ad-] – V. autoadministra.

autoadministrare sf [At: DA ms / P: a-u-to-ad~ / Pl: ~rări / E: autoadministra] 1 Administrare a unei diviziuni teritoriale sau instituții prin mijloace proprii Si: (rar) autoadministrat1 (1), autoadministrație (4). 2 Administrare a averilor proprii de către sine însuși Si: (rar) autoadministrat1 (2), autoadministrație (2).

AUTOADMINISTRARE s.f. Acțiunea de a se autoadministra. [< autoadministra].

AUTOADMINISTRA, autoadministrez, vb. I. Refl. A se administra prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-ad-] – Auto1- + administra.

AUTOADMINISTRA, autoadministrez, vb. I. Refl. A se administra prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-ad-] – Auto1- + administra.

autoadministra vr [At: DA ms / P: a-u-to-ad~ / Pzi: ~rez / E: auto1- + administra] 1 (D. o localitate sau instituție) A se administra prin mijloace proprii. 2 (D. oameni) A-și administra averile fără ajutorul cuiva.

AUTOADMINISTRA, autoadministrez, vb. I. refl. (Rar) A se administra prin mijloace proprii, interne.

AUTOADMINISTRA, autoadministrez, vb. I. Refl. A se administra prin mijloace proprii. – Din auto1- + administra.

AUTOADMINISTRA vb. I. refl. A se (a-și) administra prin mijloace proprii. [P.i. -rez. / < auto1- + administra].

AUTOADMINISTRA vb. refl. a se administra prin mijloace proprii. (< auto1- + administra)

A SE AUTOADMINISTRA mă ~ez intranz. A se administra prin mijloace proprii. /auto- + a administra

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autoadministrare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoadministrării

autoadministrare (a-u-) s. f., g.-d. art. autoadministrării

autoadministrare s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoadministrării

autoadministrare

+autoadministra (a-și ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. îmi autoadministrez, 3 își autoadministrează; conj. prez. 1 sg. să-mi autoadministrez, 3 să-și autoadministreze; imper. 2 sg. afirm. autoadministrează-ți; ger. autoadministrându-mi

autoadministra (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autoadministrez, 3 se autoadministrează; conj. prez. 1 sg. să mă autoadministrez, 3 să se autoadministreze; imper. 2 sg. afirm. autoadministrează-te; ger. autoadministrându-mă

!autoadministra (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoadministrează

autoadministra vb. (sil. a-u-to-ad-), ind. prez. 1 sg. autoadministrez, 3 sg. și pl. autoadministrează

Intrare: autoadministrare
autoadministrare substantiv feminin
  • silabație: a-u- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoadministrare
  • autoadministrarea
plural
  • autoadministrări
  • autoadministrările
genitiv-dativ singular
  • autoadministrări
  • autoadministrării
plural
  • autoadministrări
  • autoadministrărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: autoadministra
  • silabație: a-u- info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoadministra
  • autoadministrare
  • autoadministrat
  • autoadministratu‑
  • autoadministrând
  • autoadministrându‑
 singular plural
  • autoadministrează
  • autoadministrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoadministrez
 (să)
  • autoadministrez
  • autoadministram
  • autoadministrai
  • autoadministrasem
a II-a (tu)
  • autoadministrezi
 (să)
  • autoadministrezi
  • autoadministrai
  • autoadministrași
  • autoadministraseși
a III-a (el, ea)
  • autoadministrează
 (să)
  • autoadministreze
  • autoadministra
  • autoadministră
  • autoadministrase
plural I (noi)
  • autoadministrăm
 (să)
  • autoadministrăm
  • autoadministram
  • autoadministrarăm
  • autoadministraserăm
  • autoadministrasem
a II-a (voi)
  • autoadministrați
 (să)
  • autoadministrați
  • autoadministrați
  • autoadministrarăți
  • autoadministraserăți
  • autoadministraseți
a III-a (ei, ele)
  • autoadministrează
 (să)
  • autoadministreze
  • autoadministrau
  • autoadministrară
  • autoadministraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autoadministrare, autoadministrărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se autoadministra. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi autoadministra DEX '09 DEX '98 DN

autoadministra, autoadministrezverb

  • 1. A se administra prin mijloace proprii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • Auto- + administra DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.