2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoacuzát1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-a~ / Pl: ~uri / E: autoacuza] 1-2 (Rar) Autoacuzare (1-2).

autoacuzat2, ~ă smf, a [At: MDA ms / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: autoacuza] 1-2 (Persoană) care se autoacuză.

autoacuza vr [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pzi: ~cuz / E: auto1- + acuza] A se acuza.

AUTOACUZÁ, autoacúz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. autoaccuser.

AUTOACUZÁ, autoacúz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. autoaccuser.

AUTOACUZÁ vb. I. refl. A se acuza pe sine însuși. [Et. incertă].

AUTOACUZÁ vb. refl. a se acuza singur. (< fr. autoaccuser)

autoacuzá vb. refl. I A se acuza pe sine însuși ◊ „R. s-a declarat gata să se autoacuze. Sc. 7 X 66 p. 6 (din auto1- + acuza; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*autoacuzá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoacúză

autoacuzá vb. (sil. a-u-to-a- ) → acuza

Intrare: autoacuzat
autoacuzat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: autoacuza
  • silabație: a-u-
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoacuza
  • autoacuzare
  • autoacuzat
  • autoacuzatu‑
  • autoacuzând
  • autoacuzându‑
singular plural
  • autoacu
  • autoacuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoacuz
(să)
  • autoacuz
  • autoacuzam
  • autoacuzai
  • autoacuzasem
a II-a (tu)
  • autoacuzi
(să)
  • autoacuzi
  • autoacuzai
  • autoacuzași
  • autoacuzaseși
a III-a (el, ea)
  • autoacu
(să)
  • autoacuze
  • autoacuza
  • autoacuză
  • autoacuzase
plural I (noi)
  • autoacuzăm
(să)
  • autoacuzăm
  • autoacuzam
  • autoacuzarăm
  • autoacuzaserăm
  • autoacuzasem
a II-a (voi)
  • autoacuzați
(să)
  • autoacuzați
  • autoacuzați
  • autoacuzarăți
  • autoacuzaserăți
  • autoacuzaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoacu
(să)
  • autoacuze
  • autoacuzau
  • autoacuza
  • autoacuzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoacuza

  • 1. A se acuza singur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: