7 definiții pentru autoacuzație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoacuzație sf [At: DEX-S / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ii / E: fr autoaccusation] 1-2 (Rar) Autoacuzare (1-2).

AUTOACUZÁȚIE, autoacuzații, s. f. Autoacuzare. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. auto-accusation.

AUTOACUZÁȚIE, autoacuzații, s. f. (Rar) Autoacuzare. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. auto-accusation.

AUTOACUZÁȚIE s. f. autoacuzare. ◊ formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. (< fr. auto-accusation)

autoacuzáție s. f. 1978 Acțiunea de a se autoacuza v. autodenunța (din auto1- + acuzație; cf. fr. auto-accusation; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*autoacuzáție (a-u-, -ți-e) s. f., art. autoacuzáția (-ți-a), g.-d. art. autoacuzáției; pl. autoacuzáții, art. autoacuzáțiile (-ți-i-)

autoacuzáție s. f. (sil. a-u-to-a-), pl. autoacuzáții

Intrare: autoacuzație
autoacuzație substantiv feminin
  • silabație: a-u-to-a-cu-za-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoacuzație
  • autoacuzația
plural
  • autoacuzații
  • autoacuzațiile
genitiv-dativ singular
  • autoacuzații
  • autoacuzației
plural
  • autoacuzații
  • autoacuzațiilor
vocativ singular
plural

autoacuzație

  • surse: DEX '09 MDN '00
    • 1.1. Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare.
      surse: MDN '00

etimologie: