9 definiții pentru autoșeniletă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoșenilétă sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~te / E: autoșenilă + -etă] Autovehicul de transport cu două roți directoare în față și cu două șenile propulsoare în spate.

AUTOȘENILÉTĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul de transport echipat cu două șenile în spate și cu roți în față. [Pr.: a-u-] – Cf. autoșenilă.

AUTOȘENILÉTĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul de transport prevăzut cu două șenile în spate și cu roți în față. [Pr.: a-u-] – Cf. autoșenilă.

AUTOȘENILÉTĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul pentru transportul bunurilor, suspendat pe roți directoare în față și pe două șenile propulsoare în spate. [Pr.: a-u-] – După fr. autochenille.

AUTOȘENILÉTĂ s.f. Autovehicul de transport cu două roți directoare în față și două șenile propulsoare în spate. [< autoșenilă].

AUTOȘENILÉTĂ s. f. autocamion echipat cu roți directoare în față și cu șenile propulsoare în spate. (< autoșenilă + -etă)

AUTOȘENILÉTĂ ~e f. Autocamion echipat cu roți în față și cu două șenile propulsoare în locul roților din spate. /Din autoșenilă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoșenilétă (a-u-) s. f., g.-d. art. autoșenilétei; pl. autoșeniléte

autoșenilétă s. f. (sil. a-u-), pl. autoșeniléte

Intrare: autoșeniletă
autoșeniletă substantiv feminin
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoșenile
  • autoșenileta
plural
  • autoșenilete
  • autoșeniletele
genitiv-dativ singular
  • autoșenilete
  • autoșeniletei
plural
  • autoșenilete
  • autoșeniletelor
vocativ singular
plural

autoșeniletă

  • 1. Autovehicul de transport echipat cu două șenile în spate și cu roți în față.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • cf. autoșenilă
    surse: DEX '09 DEX '98 DN