O definiție pentru autoîntemeiere
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
autoîntemeiére s. f., pl. autoîntemeiéri
Intrare: autoîntemeiere
autoîntemeiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |