O definiție pentru autoîntemeiere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoîntemeiére s. f., pl. autoîntemeiéri

Intrare: autoîntemeiere
autoîntemeiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoîntemeiere
  • autoîntemeierea
plural
  • autoîntemeieri
  • autoîntemeierile
genitiv-dativ singular
  • autoîntemeieri
  • autoîntemeierii
plural
  • autoîntemeieri
  • autoîntemeierilor
vocativ singular
plural